In u travagliu di Immagine segnaposto Antonio Buero Vallejo, «Storia di una scala», trè generazioni chì campanu in u listessu bastimentu sò messe in scena per riprisentà a frustrazione suciale è esistenziale in a vita spagnola in a prima metà di u XNUMXu seculu. A scala, un spaziu chjosu è simbolicu, è u passaghju inesorabile di u tempu favuriscenu una struttura ciclica è ripetitiva chì sottolinea u fiascu di i persunagi.
Index
Act unu
U primu attu si face un ghjornu di u 1919. Carmina è Fernando, dui giovani chì campanu in un modestu edifiziu, si scontranu nantu à u sbarcu o "casinillo" di a scala.
Attu dui
U secondu attu si passa dece anni dopu. Urbanu dumanda à Carmina di accettallu cum'è maritu. Elvira è Fernando si sò maritati.
Acte trois
Stu terzu attu si svolge in u 1949, l'annu in cui a pezza hè stata liberata. Fernando, figliolu d'Elvira è Fernando, è Carmina, figliola d'Urbano è Carmina, sò innamurati, ma i so parenti anu pruibitu sta relazione per via di l'amarezza è di a frustrazione causate da u so propiu fiascu.
Sinopsi di «Storia di una scala»
«Storia di una scala» hè una pezza di teatru (1947 è 1948) di Antonio Buero Vallejo, per a quale hà ricevutu u Premiu Lope de Vega. Hè stata presentata à u Teatru Spagnolu di Madrid u 14 d'ottobre di u 1949. In questu, a sucietà spagnola, cù tutte e so bugie, hè analizata attraversu u quartieru di un scala.
U tema centrale di Storia di una scala
A storia di una scala conta a storia di parechje persone chì sò in a miseria è in e so generazioni, continuanu à mantene stu statutu, ancu s'elli volenu sorte. Tuttavia, ùn trovanu micca un modu per esce da a so situazione è questu provoca rancore, invidia, bugie, rancore ... trà tutti i vicini nantu à una scala. Soprattuttu se unu di elli si distingue.
Cusì, Antonio Vallejo ci mostra cumu a frustrazione, vulendu distingue da l'altri, è luttà in e classi inferiori senza uttene ricumpensa hè minatu a persona, rindendula amara è fendu fiorisce tutte e cose cattivi in l'essaru umanu.
Alcune storie spiccanu chì puderebbenu esse un veru riflessu di a sucietà, cum'è Fernando, chì da adolescente sunniava ch'ellu seria un grande è riccu architettu; eppuru, à misura chì passanu l'anni, si vede ch'ellu continua à campà in quella casa è hè sempre poveru.
In un certu modu, l'autore mostra chì l'educazione è u modu di trattà i zitelli li influenzanu per ripete u listessu schema chì li impedisce di sorte da quella puvertà.
I caratteri in Storia di una scala
Cum'è si pò vede da ciò chì precede, Historia de una escala ùn si concentra micca solu nantu à un'epica, ma piuttostu abbraccia trè generazioni di trè famiglie diverse è cumu evolucionanu diversamente. Cusì, ci sò parechji caratteri, ma ognunu di elli currisponde à una generazione. In questu casu, parleremu di:
Prima generazione Storia di una scala
In questu i caratteri sò:
- Don Manuel: Hè un caratteru riccu chì stà in quellu locu ma, à u cuntrariu di l'altri, vole aiutà i so vicini cù i soldi ch'ellu hà. U so "ochju drittu" hè a so figliola Elvira, u prublema hè chì si tratta di una zitella capricciosa chì, avendu campatu in ricchezza, ùn si capisce micca ciò chì hè veramente impurtante.
- Doña gentilezza (Asuncion): Hè a mamma di Fernando, una donna chì face ciò chì pò per chì u so figliolu abbia una vita piacevule. Parechji pensanu ch'ella hè ricca, ma in realità hè a più povera di u locu.
- Bale: Hè a mamma di trè figlioli, Trini, Urbano è Rosa. U so maritu hè u sgiò Juan è hè una donna autoritaria chì li piace à tene i so figlioli sottu cuntrollu.
- Grigoriu: Era u babbu di Carmina è Pepe, ma si ne more è face a famiglia in una situazione trista.
- Generosa: Hè a moglia di Gregoriu, veduva è addulurata da a perdita di u maritu. Malgradu avè dui figlioli, u so favuritu hè a zitella.
A seconda generazione
In a seconda generazione, parechji anni sò passati è i zitelli visti in a prima sò cresciuti. Avà sò ghjovani adulti chì cumincianu à marchjà solu per a vita. Cusì, avemu:
- Fernando: Innamuratu di Carmina. Tuttavia, vulendu esse qualcunu altru, è invece di decide per u so core, u face per i soldi, allora si marita cun Elvira. Ciò face chì, dopu un pocu tempu, diventa vantu, pigru ... è perde l'illusione di campà. Hà ancu dui figlioli, Fernando è Manolín.
- Carmine: Carmina principia cum'è una zitella timida chì ùn vole micca chì nimu li fidi. Hè innamurata di Fernando, ma à a fine finisce per marità cù Urbanu. Hà una figliola chjamata dopu à ella.
- Elvira: Elvira hè crisciuta trà capricci è soldi, allora ùn hà mai mancatu per nunda. Tuttavia, hè invidiosu di ciò chì Carmina hà.
- Urbanu: Si crede chì ellu hà ragione in tuttu è ch'ellu pò esse sopra à l'altri perchè ne sà di più. Hè maleducatu, ma travaglia assai, realistu è ogni volta ch'ellu pò prova à aiutà.
- Pepe: U fratellu di Carmina. Hè un omu chì, à misura di passà a vita, diventa più scruccone è cunsumatu da ella. Infine, ancu s'ellu hè maritatu cù Rosa, hè un mullizzeru è alcolicu.
- Rosa: Hè a surella d'Urbano. Si marita cù Pepe è u so matrimoniu a porta à una vita misera, cù a quale morenu in vita.
- Trini: Ella stà sola malgradu esse bella è simpatica cù l'altri.
Terza generazione Storia di una scala
Infine, a terza generazione ci presenta trè caratteri, chì sò digià intravisti in a precedente:
- Fernando: U figliolu di Elvira è Fernando, assai simile à u so babbu in termini d'attrazione, vague, gigolo, ecc. Li piace à fà piani per l'avvene è a so amica hè a figliola di Carmina, Carmina.
- Manolinu: Hè u fratellu di Fernando è hè sempre statu u tesoru di a famiglia, allora ogni volta ch'ellu hà una furtuna si mette cù Fernando.
- Carmine: Hè a figliola di Carmina è Urbano, cun un modu per esse assai simile à a so mamma in a so ghjuventù. Hè ancu innamurata di Fernando, ma a so famiglia ùn vole micca ch'ella sia parente cun ellu.
A struttura di a storia
A storia di una scala hà una struttura assai simile in sè à un rumanzu, induve avete un parte introduttiva, un nodu, o cunflittu; è una parte di u risultatu chì, in un certu modu, pare avè una fine chì ripeterà a listessa sequenza ripetutamente per i persunagi.
Specificamente, in questa storia truverete i seguenti:
Introduzione
Hè senza dubbitu a prima generazione di a storia, dapoi l'urighjini di i persunagi sò ditti, quelli zitelli chì cumpariscenu è chì seranu i prutagunisti dopu à u saltu di u tempu.
Nudu
U nodu, o cunflittu, hè a parte induve a più attenzione hè pagata in i rumanzi perchè hè induve si trova tutta l'essenza di u rumanzu. E, in questu casu, u nodu stessu hè tutta a seconda generazione induve si vede cumu campanu, frustrazioni, rancori, bugie, ecc.
Risultatu
Infine, a fine, chì hè veramente aperta è chì seguita u listessu schema per chì tuttu sia ripetutu, Hè a terza generazione, induve si vede chì i zitelli anu da fà i stessi sbagli cum'è i genitori. E ancu questi li incuraghjenu à ciò chì facenu.
U significatu di a scala
Unu di l'elementi chjave di a Storia di una scala hè a scala stessa. Si tratta di un elementu impettabile, chì ci hè perenne cù u passu di l'anni, è generazione, dopu generazione ferma cum'è una lea di unione di tutti i vicini di quellu locu.
Tuttavia, mostra ancu u passu di u tempu, postu chì à u principiu si vede una scala nova lucente, è cù u passu di u tempu, è sopratuttu cuntinuendu in quellu mare di puvertà è ùn pudendu spiccà, hè cunsumatu, diventa più vechju, più sfundatu.
Questu modu, a scala stessa diventa un caratteru in più chì hè prisente in tutte e generazioni è cuntempla, mutu, a vita di l'altri caratteri.
Citazioni di Antonio Buero Vallejo
- Se ùn mi manca u vostru amore, intraprenderaghju assai cose.
- Hè assai bellu di vede chì site sempre ricurdatu.
- Ùn avete micca pressa ... Ci hè tantu da parlà di què ... U silenziu hè ancu necessariu.
- Ti tengu caru cù a to tristezza è a to angoscia; di soffre cun voi è micca di cunducesi in qualchì falsu regnu di gioia.
- Si sò permessi di esse superati da a vita. Trenta anni sò passati in sù è in ssu scalu ... diventendu più meschinu è vulgare ogni ghjornu. Ma ùn ci lasciaremu micca fà vince da st'ambiente. Micca! Perchè anderemu da quì. Ci susteneremu. Mi aiuterete à alzà mi, per lascià per sempre sta misera casa, ste lotte custante, sti stretti. Mi aiuterete, nò? Dimmi iè, per piacè. Dimmi! (Frasa di u libru «Storia di una scala»).
Un cummentariu, lasciate u vostru
Aitami risponde à mè