Fragment din coperta ediției anglo-saxone a „Bakemonogatari”, de Nisio Isin, publicată de Vertical Inc.
„romane ușoare"Sau"romane ușoare'(ラ イ ト ノ ベ ル laito noberu, apelează, de asemenea ラ ノ ベ ranobe) sunt un tip de literatură tipic Japoniei și până de curând complet invizibil pentru Occident, dar care deschide un decalaj pe piață dincolo de granițele țării sale de origine. Termenul "nuvela usoara" e o wasei eigo, adică un pseudo-anglicism care este folosit doar în Japonia și care nu este recunoscut și nici folosit de vorbitorii nativi ai limbii. De aici apare cea mai mare problemă pentru a defini care sunt romane ușoaredeoarece numele în sine poate fi înșelător și chiar și japonezii înșiși au probleme să fie de acord asupra semnificației sale.
Deși s-ar putea crede că sunt numite „romane ușoare” datorită lungimii lor, acest lucru nu este cazul, deoarece de obicei au în medie 50.000 de cuvinte, care este aproximativ echivalentul unui roman anglo-saxon. Pe de altă parte, mulți au un vocabular și o gramatică simplă pentru a ajunge la publicul mai tânăr, dar nu este numitorul comun al tuturor. Acest ultim punct este interesant deoarece, deși s-a propus utilizarea termenului «tineri adulțiPentru a le defini, editorii japonezi sunt reticenți, deoarece nu doresc să fie închise unui singur demografic.
În cele din urmă, trebuie să înțelegeți asta «nuvela usoara»Nu este o clasificare literară (cum ar fi „science fiction” sau „thriller«), Ci mai degrabă rezultatul unei mișcări de marketing promovat de companiile care monopolizează piața (în stilul a ceea ce se întâmplă cu DC și Marvel în sectorul benzilor desenate americane). Deși există un element comun tuturor romanelor ușoare care, deși nu este definitiv, ajută la recunoașterea lor: lor coperte și ilustrații în stil manga (Benzi desenate japoneze).
Originile romanelor ușoare
„Este ca și cum ar fi felul său natural de a fi, cu acea expresie rece pe față, citind în colțul clasei. Concentrată pe zidurile din jurul ei.
De parcă ar fi firesc ca ea să fie acolo.
De parcă ar fi firesc să nu fii aici ".
Nisio Isin, „Bakemonogatari, Istoria monstrului. »
(Traducere proprie)
Istoria romanelor ușoare datează din reviste pulpă japonez între anii 10 și 50. La fel ca omologii săi americani, precum celebrul Poveste ciudatăs (pentru care ai scris HP Lovecraft), erau publicații cu fantezie, știință-ficțiune și povești cu detectivi. Chiar și atunci scriitorii acestor reviste erau deschiși influenței occidentale (în special admirau lucrări precum 20.000 de leghe de călătorie subacvatică, de Jules Verne și Crimele din Rue Morguede Edgar Allan Poe).
Din această perioadă data ogonbatto (1930), de Takeo Nagamatsu (considerat unul dintre primii supereroi din istorie, chiar înainte de Batman și Superman), și aventurile detectivului Homura soroku (1937-1938), de Sano Soichi (clar influențat de Sherlock Holmes, de Arthur Conan Doyle). De asemenea, și ca precursori ai unui astfel de gen tipic japonez, au existat povești despre «copii magici«, Sau copii cu puteri, ca în cazul lui Madojiden (1916) de Murajama Kaita.
cultură pulpă în Japonia postbelică
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, și coincizând cu nașterea manga moderne, reviste pulpă din Țara Soarelui Răsare au început să aibă propriul lor caracter și să fie legați de piața națională de benzi desenate. Până în anii 70, marea majoritate a acestor reviste abandonaseră ilustrațiile tradiționale în favoarea estetică manga și anime (Serie de animație japoneză). Pe de altă parte, editorii au început să publice în format roman acele povești care le-au plăcut cel mai mult publicului lor.
Coperta celui de-al doilea volum din „Slayers” de Hajime Kanzaka, „Vrăjitoarea Atlasului”.
Prima mare revoluție și care a pus bazele pentru tot ce va urma, a venit odată cu marele succes al Legenda eroică a lui Arslan (1986 și mai departe), saga de romane fantastice epice de Yoshiki Tanaka, și mai ales cu Slayers (1989-2000), care a parodiat clișeele sabie și vrăjitorie tradiţional. Acesta din urmă a fost adaptat într-o serie de animație, care în Spania era cunoscută sub numele de Reena și Gaudi, și difuzat în anii '90.
Sosirea noului mileniu
«- Numele meu este Haruhi Suzumiya. Eu vin de la Liceul de Est.
Până în acest moment părea normal. Întorcându-mă ca să o privesc a fost prea greu, așa că m-am tot uitat drept înainte. Vocea lui continuă să spună:
„Nu am niciun interes pentru oamenii meschini”. Dacă există extratereștri, călători în timp sau „speri” cu puteri paranormale pe aici, să vină să mă vadă. Asta e tot."
Asta m-a transformat.
Nagaru Tanigawa, „Melancolia lui Haruhi Suzumiya”.
În ciuda vânzărilor bune ale unor titluri, piața romanelor ușoare era încă foarte minoritară în comparație cu alte forme de divertisment. Cu toate acestea, în 2003 a venit marea lovitură care i-a schimbat panorama pentru totdeauna: publicarea primului volum de Melancolia lui Haruhi Suzumiyade Nagaru Tanigawa, o poveste despre science fiction, mister și fenomene paranormale.
„Preocupările lui Haruhi Suzumiya”, al șaselea volum al operei lui Nagaru Tanigawa.
Acest scriitor a avut un succes fără precedent, deschizând ușile autorilor de mai târziu să-i urmeze urmele și făcând editorii să vadă afacerile în această formă de artă. Pentru 2007, primul volum al Haruhi Suzumiya vânduse peste 4 milioane de exemplare, și în total au fost tipărite 16,5 milioane de exemplare ale seriei în 15 țări, 8 milioane doar în Japonia.
Creșterea popularității
De la o fereastră a castelului, o pereche de ochi de jad urmăreau micile figuri ale tatălui și ale fiicei care se jucau la intrarea în pădure.
Tânăra, care stătea la fereastră, era departe de a arăta slabă sau trecătoare. Avea părul blond ușor și moale și purta o rochie în stil arhaic, care se înfășura în jurul fizicului ei subțire. [...] Era cineva care nu părea să se potrivească peisajului de iarnă al posomorâtului castel Einsbern.
- La ce te uiți, Sabre?
În timp ce Irisviel o striga din spate, tânăra de la fereastră se întoarse.
- Pentru Kiritsugu și fiica ta, care se joacă în pădure. "
Gen Urobuchi, „Soarta zero”.
După Haruhi Suzumiya, Au apărut și alte titluri care și-au câștigat publicul în sine. Am putea cita cazul Fără soartă (2006-2007), de Gen Urobuchi, a thriller fantezie psihologică întunecată. Exact, 2006 a marcat apariția romanelor ușoare, care și-a sporit vânzările an de an, determinând o întreagă generație de tineri japonezi (și din ce în ce mai mulți din alte țări) să descopere plăcerea de a citi.
Copertele celor patru volume din „Soarta zero”, de Gen Urobuchi.
Lista lucrărilor și a autorilor este atât de lungă, într-un mediu care a devenit atât de prolific, încât este dificil să le numim pe toate. Există romane ușoare pentru toate gusturile: comedie, dramă, romantism, erotism, science fiction, fantezie, poliție ... Pentru a numi câteva: Spice și Wolf (2006), de Isuna Hasekura; Toradora! (2006-2009), de Yuyuko Takemiya; Sabia de Arta (Din 2009 încoace), de Reki Kawahara; Nici un joc nici o viata (2012), de Yuu Kamiya; Re: Zero (2012 și mai departe), de Tappei Nagatsuki; konosuba (2012 și mai departe), de Natsume Akatsuki; Yojo Senki (din 2013), de Carlo Zen; sau Goblin Slayer (din 2016) de Kumo Kagyu. Toate aceste saga sunt caracterizate, deoarece s-a putut deduce, prin durata lor lungă, un număr mare de volume și prin adaptarea la diferite serii de animație.
Romane ușoare demne
Mentiune speciala merita munca romanului Nisius Isin (adesea scris ca nisiOisiN, pentru a sublinia că numele său este un palindrom), considerat de mulți critici drept unul dintre marii renovatori ai mediului din ultimele decenii. Stilul său se caracterizează prin auto-referențialitate, amestecând dramă și comedie, rupând în mod repetat al patrulea perete, dialoguri lungi, subtext complex și protagoniști feminini cu personaje puternice, personalități puternice și psihologie complexă.
"" O, văd, "mormăi Senjougahara, părând dezamăgit. Plănuiam să vă fac tot felul de lucruri dacă aveam ocazia Atat de rau.
"Asta sună ca un fel de conspirație grotescă în spatele meu ..."
-Cat de nepoliticos. Abia mergeam la &% în / - după * ^ acolo.
„Ce înseamnă aceste simboluri?!
- Și am vrut să te fac acest y acea de asemenea.
„Ce ar trebui să sugereze acel subliniat?!”
Nisio Isin, „Bakemonogatari, Istoria monstrului. »
(Traducere proprie)
De la acest prolific autor putem evidenția lucrări precum Zaregoto (2002-2005, romane de mister, suspans și crimă), Katanagatari (2007-2008, aventurile unui spadasin fără sabie) și, mai presus de toate, cel mai mare succes al său: saga Monogatari (Din 2006, înseamnă literalmente „istorie”, o succesiune de povești care împletesc cele mai prozaice maniere cu cea mai sălbatică fantezie).
Coperta ediției anglo-saxone a „Nekomonogatari Shiro” („Povestea unei pisici albe”), de Nisio Isin.
Un viitor promițător
Astăzi, dacă ne uităm la cifre, piața romanelor ușoare este o afacere în plină expansiune. În Japonia, este larg stabilit și are numeroși editori, corectori, scriitori și ilustratori, ultimii fiind, în general, cei mai renumiți artiști grafici ai portalurilor, cum ar fi Pixiv. În afara țării lor de origine, ei devin din ce în ce mai mulți cititori în lumea anglo-saxonă, deoarece multe dintre operele populare sunt traduse în engleză. Pe de altă parte, încep să intre pe piața de limbă spaniolă, deși timid, cu pariuri precum Planeta cu traducerea sa Re: Zero.
Sper că editorii își vor da seama curând romanele ușoare au public, credincios de asemenea, și că apreciază faptul de a cumpăra mai mult decât alți cititori în format fizic lucrările tale preferate.
Toate articolele bune, bune. În calitate de cititor de romane, știu că mi-aș dori cu adevărat să le citesc fizic, dar este o muncă grea. De fapt, este una pe care o doresc în special, pe care nu ați menționat-o în ciuda faptului că ați fost și destul de faimos, liceul dxd. Un roman dificil de tradus pentru o țară non-asiatică: „v
Oricât de incitante sunt aventurile lui Rias Gremory, nu cred că este cel mai „prietenos cu familia” despre care aș fi putut vorbi (introduceți râsete).
Articol interesant. Știam că Haruhi Suzumiy a revoluționat animația, dar habar nu aveam că ar fi și pistolul de pornire pentru ca romanele ușoare să devină o piață atât de largă.
De asemenea, am fost surprins când mi-am făcut cercetările. Mă bucur că ți-a plăcut articolul.
Ce articol bun. Ohhhhh, așteapt cu nerăbdare să citesc romanele Re: Zero. Am început deja să citesc web-ul romanului, dar nu este la fel ca să ai o carte, cu ilustrații ale personajelor, în mâinile tale și să o citești în confortul unui parc sau al camerei tale ... Ce păcat că , în Japonia, nu puneți bateriile la angajarea traducătorilor și extindeți piața pentru această mare serie.
Comentariul tău este foarte apreciat, Joel. 😀
Bun articol, acum să sperăm că acest fenomen literar va mătura și lumea!
Foarte posibil.
Și întreb:
De ce să ne mulțumim doar cu romane ușoare din Japonia? Adică, în Occident există o mulțime de oameni care ar dori să facă anime (dar nu există nicio industrie aici). În Occident, există mulți oameni care ar dori să facă manga (dar abilitățile de a o desena și, mai presus de toate, locurile de publicare nu sunt ceva la îndemâna celor mai mulți). Iar punctul bun, în Occident sunt mulți oameni care își doresc să poată publica romane ușoare (și se dovedește că nu există dezavantaje serioase, deoarece scrisul, cel puțin online, este la îndemâna oricui. Trebuie doar să croiți o cale spre el ca în Japonia).
Știe cineva dacă se face acest lucru sau de ce nu? Adică, normal, ca romanele fizice să nu fie publicate sau că oamenii chiar câștigă bani încă. Dar online este gratuit, cu siguranță în lumea vorbitoare de limbă spaniolă ar fi mulți oameni care doresc. Și dacă acest lucru ar avea succes (pentru care nu văd un impediment clar), ar putea apărea ceva de genul din Japonia. Există cineva, dacă există o astfel de platformă, care publică în mod clar romane ușoare sau ceva de genul asta? Și dacă nu, vreo idee de ce nu există?
Vă mulțumim pentru atenție
Cel mai aproape îl veți găsi este Wattpad, care este o aplicație și un site web în care oamenii își publică lucrările pentru lectură gratuită și orice stil, totuși nu există imagini, așa că ar fi dificil să publicați un roman ușor în acest mediu.
Articol foarte interesant, mai ales pentru că este un subiect nou pentru mine. Am 2 întrebări cu privire la subiectul la care aș dori să răspundeți:
1. „Romanele ușoare” se aplică numai timpurilor moderne sau se poate scrie unul referindu-se la Japonia antică?
2. Trebuie să fiu scriitor japonez pentru a intra în acest tip de piață?
Articol excelent, mai ales pentru a fi un subiect care până acum îmi era necunoscut. Am două întrebări:
1. Puteți face doar un „Roman ușor” din vremurile actuale sau puteți face unul din Japonia antică?
2. Trebuie să fiu scriitor japonez pentru a putea intra pe piață pentru acest tip de literatură?
Aș vrea să știu: intenționați să scrieți romane ușoare de origine latino-americană?
Sunt autorul unei edituri specializate în aceste lucrări și aș dori să contribui dacă despre asta intenționați să vorbiți despre asta.