Fotografie: Juanjo Braulio, profil Twitter.
Juanjo Braulio Este din Valencia, din 72, și lucrează ca jurnalist. În 2015 a publicat primul său roman intitulat tăcerea mlaștinii cu care a avut mare succes şi care a fost recent adaptat la cinema. Al doilea roman al său a apărut în 2017 și este Murdar și rău. In acest interviu El ne povestește despre ele și multe altele. Apreciez foarte mult timpul și amabilitatea ta dedicată.
Juanjo Braulio — Interviu
- ACTUALIDAD LITERATURA: Cu primul tău roman, tăcerea mlaștinii, ai debutat cu mare succes în 2015 și s-a făcut un film, iar al doilea este Murdar și rău. Te asteptai la buna primire in lumea literara?
IULIE BRAULIO: Aș minți dacă aș spune da. Este evident că se scrie pentru a fi citit și că așa ceva este realizat de cel mai mare număr posibil de oameni. Cu toate acestea, răspunsul criticilor și al publicului a depasit orice asteptare la care mă gândisem. tăcerea mlaștinii A fost, pe lângă primul meu roman, o provocare pe care mi-o pusesem, dacă voi putea să o fac pentru că scriam în mass-media de mai bine de douăzeci de ani la acea vreme, dar Nu am acceptat niciodată o provocare de această amploare pentru că este foarte diferit să scrii știri, reportaje sau interviuri decât un roman care nu necesită doar alte coduri, ci și alte moduri.
- AL: Îți amintești vreuna din primele tale lecturi? Și prima poveste pe care ai scris-o?
JB: Sunt un cititor vorac de când aveam șase ani, așa că îmi este foarte greu să-mi amintesc o primă lectură. Totuși, mama își amintește că, când aveam vreo șapte-opt ani, am căzut în mâinile mele cu o ediție juvenilă a Iliada y Odiseea că era pentru cititori mai mari decât mine și că am expediat într-un weekend. Din moment ce nu credeau că am înțeles povestea, mi-au dat un mic test și au fost destul de surprinși când au descoperit că am înțeles.
despre prima mea poveste ficțiune, am o anecdotă de când aveam doisprezece ani și profesorul meu de limbă și literatură —Isabel de Ancos căreia îi țin multă dragoste și recunoștință — a trimis un eseu cu subiect gratuit. Am scris o poveste de fantome că, după părerea lui, credea că a copiat-o de undeva. Din acest motiv, m-a pus să scriu încă una în timpul orei și, când a citit-o, mi-a spus: — Vei fi scriitor. Mi-a luat treizeci de ani să-l ascult, dar am făcut-o.
- AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.
JB: Alegere dificilă. Borges a spus că alții se puteau lăuda cu cărțile pe care le-au scris pe care le-a făcut el despre cele pe care le-a citit și eu cred exact la fel. Lista ar fi nesfârșită dar, printre preferatele mele, aș evidenția Robert Graves, Umberto Eco, Mario Vargas Llosa, Javier Cercas, Margarite Yourcenar, Manuel Vazquez Montalban...
- AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să cunoști și să creezi?
JB: Ei bine, continuând cu lista de la întrebarea anterioară, fratele William de Baskerville de Numele trandafirului; la Urania de Petrecerea caprei; la Rafael Sanchez Mazas de Soldații din Salamis; la Adriano de Amintirile lui Hadrian sau Pepe Carvalho de tatuaje. De exemplu.
- AL: Vreo manie sau obicei special când scrieți sau citiți?
JB: De fapt, nu. După ani în redacții ale mijloacelor de comunicare care nu sunt un loc deosebit de liniștit pentru a scrie, M-am obișnuit să mă izolez aproape oriunde. Și mie mi se întâmplă același lucru când citesc, așa că, cu excepția sub apă, cred că le pot face pe amândouă peste tot.
- AL: Și locul și timpul preferat pentru ao face?
JB: Practic. la fel. Pe lângă faptul că sunt scriitor, sunt încă jurnalist, așa că timpul pe care îl pot dedica literaturii este limitat, așa că m-am obișnuit și să profit de timpul pe care îl am liber pentru asta.
- AL: Există și alte genuri care îți plac?
JB: Da. Sunt un fan al cărților de istorie și eseuri politice.
- AL: Ce citești acum? Și scriind?
JB: Citesc întotdeauna două sau trei cărți odată. chiar acum sunt cu Fara sufletDe Sebastian Roa e povestiri din Roma, de Enric Gonzalez. Legat de ceea ce scriu, am în mâini un proiect destul de mare Nu pot spune nimic despre asta momentan.
- AL: Cum credeți că este scena publicării?
JB: Ei bine, ca întotdeauna. Cu o sănătate precară de fier pentru ca Spania este o tara care nu citeste in comparatie cu restul lumii civilizate.
- AL: Momentul de criză pe care îl trăim este dificil pentru dvs. sau veți putea păstra ceva pozitiv pentru poveștile viitoare?
JB: Totul influențează. Noi, scriitorii nu suntem ființe care trăiesc în cuști de fildeș, fără a ține seama de ceea ce le înconjoară. De asemenea, în cazul meu, statutul meu de jurnalist mă face un drogat actual cu care, neapărat, tot ceea ce îmi influențează poveștile. Totuși, ceea ce va apărea în cele din urmă într-un roman sau într-o poveste este ceva ce nu sunt în stare să prevăd.