Fotografie: María Latorre, profil Facebook.
Maria Latorre scrie romane romantice și povestiri pentru adulți și a avut deja câteva titluri publicate ca O familie în lucru, Atingerea cerului o Plăceri. Ultima este intitulată desculț printre rădăcini. Apreciez foarte mult timpul și dedicarea ta pentru acest lucru interviu pe care o postez azi.
Mary Latorre. Interviu
- ACTUALIDAD LITERATURA: Ultimul tău roman publicat este Desculț printre rădăcini. Ce ne spuneți despre asta și de unde a venit ideea?
MARÍA LATORRE: Este povestea lui Lola, o tânără care a trăit mereu în munții Andaluziei și care, după moartea mamei sale, pleacă să locuiască cu tatăl ei în Catalonia. Din locuirea într-o cabană în mijlocul pădurii, ea devine fiica unui viticul burghez și în fața acestei ciocniri, el va decide să nu-și piardă esența, indiferent de ce s-ar întâmpla. Când dai peste Cesc Ribelles, un angajat al tatălui său, va începe să aibă îndoieli cu privire la ceea ce încearcă cu adevărat să protejeze și ce îi lipsește prin agățarea de trecut.
Ideea a apărut acum aproape douăzeci de ani, într-o poveste pe care am scris-o pentru un concurs în orașul meu. În ea au ieșit două personaje din care Am vrut să explic mai multe chestie. Ei au fost cei care aveau să devină mai târziu Lola și Cesc. Mi-au șoptit povestea lor multă vreme și mi-am dat seama că ceea ce îmi spuneau ei era sub formă de roman. Nu mă simțeam pregătită să-l scriu, așa că m-am înscris la cursul de roman romantic al lui Érika Gael — cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru viața mea de scriitor — și tocmai acolo am început în sfârșit să-l modelez.
- AL: Îți amintești vreuna din primele tale lecturi? Și prima poveste pe care ai scris-o?
ML: The prima poveste pe care o aveam a fost chemat Jder și era vorba despre o fetiță care și-a dorit să crească, puțin înapoi față de Peter Pan. Îmi amintesc foarte bine pentru că mă simțeam ca ea. Ani mai târziu mi-au dat Prințesa elfilor, de Sally Scott și a fost combustibilul suprem pentru eu scriitor.
L primele povești pe care le-am scris în copilărie sunt împrăștiate pe hârtie de ambalaj și pagini rupte din mine caiete școlare. Cea de care îmi amintesc cel mai mult este povestea o căprioară care a fost prinsă în capcană în rădăcinile unui copac. Inca mai păstrez câteva dintre ei.
- AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.
ML: Doi scriitori care m-au influențat foarte mult în adolescență au fost JDSalinger și Federico García Lorca. Dar cred că nu ar fi aceeași scriitoare fără Flannery O'Connor, Jose Luis Sampedro, Pilar Pedraza, Miguel Delibes, Marisa Sicilia, Gianni Rodari, Érika Gael sau Jesús Carrasco, printre alții.
- AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-l creezi?
ML: Multe! Dar chiar acum, primul lucru care îmi vine în minte este Tyrion Lannister. Când am citit cărțile cu ani în urmă, am fost fascinat de marginile lor și de umanitatea lor, mereu între bine și rău, un supraviețuitor înnăscut.
- AL: Vreun hobby sau obicei special când vine vorba de scris sau de citit?
ML: Când scriu am nevoie de muzică de fundal, în ton cu povestea pe care o am în mână. Nu am un obicei deosebit de a citi, de obicei citesc ori de câte ori am timp liber, de aceea în ultima vreme o fac foarte mult pe telefonul mobil.
- AL: Și locul și timpul preferat pentru ao face?
ML: Locul meu preferat de scris este în aer liber, cu un laptop sau un notebook, iar timpul meu este dimineața. Nu am un loc sau un timp preferat să citesc, cred că orice loc și orice moment sunt ideale pentru a o face.
- AL: Există și alte genuri care îți plac?
ML: Da, cred că există povești minunate în toate genurile. În general, nu mă duc după genul romanului pentru a alege o lectură, de obicei o fac după sinopsis sau după recomandările oamenilor în ale căror criterii am încredere.
- AL: Ce citești acum? Și scriind?
ML: Citesc Traducător, de Jose Gil Romero și Goretti Irisarri, și scriu a roman scurt care ar putea fi clasificat drept sentimental.
- AL: Cum credeți că este scena publicării?
ML: In criza. Materiile prime pentru cărți în rol sunt prin acoperiș, comercializarea literaturii se impune asupra calității acesteia, cel piraterie imposibil de cuprins, autorii noi au puţine oportunităţi, editorii sunt în mare parte încă ancorați în practici care nu mai au sens și care încetinesc creșterea autorilor lor, rețelele de socializare ne scot din centru...
Dar dacă este o criză, există oportunități de schimbare, de evoluție și să sperăm să profităm de ele pentru a îmbunătăți condițiile tuturor și în favoarea literaturii. Noi, autorii și autorii vrem să avem mai mult control asupra carierei noastre și asta schimbă deja multe lucruri.
- AL: Momentul de criză pe care îl trăim este dificil pentru dvs. sau puteți păstra ceva pozitiv pentru poveștile viitoare?
ML: Am rămas cu multe lucruri pozitive, desigur. Cu oamenii pe care i-am întâlnit pe parcurs și cu cei buni și nu atât de buni pe care mi i-au dat, mai ales. Dintre relațiile umane de unde provine în mare parte inspirația mea.