Mitul lui Sisif
Mitul lui Sisif -sau Mitul lui Sisif, după titlul original în franceză — este un eseu filosofic scris de jurnalistul, romancierul și laureatul Premiului Nobel pentru literatură (1957) Albert Camus. Lucrarea a fost publicată pentru prima dată în octombrie 1942, la editura Éditions Gallimard. Ca In strainatate y Ciuma, acesta este unul dintre marile texte ale scriitorului, fiind discutat în nenumărate ocazii.
Atât de mult In strainatate ca Mitul lui Sisif Au apărut la aceeași dată, dezvăluind publicului talentul literar, capacitatea de reflecție teoretică și sensibilitatea etică a lui Camus. Autorul obișnuia să scrie piese de teatru, eseuri, narațiuni și recenzii. Prin aceste medii el a explorat adesea bogăția și ambiguitatea condiției umane.
Originea mitului lui Sisif
Numele eseului lui Camus își are originea în — scuzați redundanța — mitul lui Sisif, un rege grec care era cunoscut pentru că mințea, înșela și manipula oamenii regatului său. Într-o zi, l-a păcălit pe Thanatos, moartea și, când a ajuns în lumea interlopă, l-a păcălit pe zeul Hades să-l reînvie și să-și restabilească tinerețea și frumusețea. După ce a îmbătrânit, Sisif a murit din nou.
Cu toate acestea, nu Thanatos a fost cel care a mers să-l caute, ci Hermes, zeul minciunii. Ființa divină a profitat de admirația bătrânului pentru a propune o înțelegere. L-a dus pe un deal şi i-a promis că, dacă era în stare să împingă o piatră şi Fă asta va rămâne încă în vârf, l-ar face olimpic. Bărbatul a acceptat. În consecință, a petrecut toată eternitatea împingând stânca.
Sinopsis al Mitul lui Sisif
Pedeapsa divină sau metaforă pentru filosofia absurdului?
Această lucrare a lui Albert Camus este împărțită în patru capitole și o anexă. Ca idealist al filozofiei absurdului, Camus îl vede pe Sisif ca luptă cu pasiune împotriva tăcerii iraționale a lumii. Asa de, Textul ridică o premisă interesantă: dacă viața nu are sens, De ce să nu-l petreci făcând ceea ce îți place cu adevărat? În acest fel, absurdismul lui Camus nu este focalizat într-un mod negativ.
De fapt, Filosofia sa ridică bazele pentru a folosi absurdul ca o întărire care apără valori precum libertatea, solidaritate și sprijin în rândul cetățenilor. În principiu, structura lucrării este puțin haotică. Totuși, încetul cu încetul Camus își expune principiile, apoi arată mitul lui Sisif și își compune metaforele prin el.
Comparația omului modern cu regele grec
Mitul lui Sisif descrie iconografia eroului absurd. Adică: omul care cedează pasiunilor sale și nu este preocupat de sensul profund al existenței. În cele din urmă, acest lucru nu are nicio semnificație aparentă, deci Omul nu ar trebui să-și facă griji pentru ceva care fie nu există, fie nu va afecta viața de zi cu zi.
În acest sens, eroul absurd este dedicat să nu termine nimic, tocmai din cauza pasiunii pe care o simte față de viață și tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv experiențele negative. Dacă pare paradoxal, este pentru că este. Absurditatea implicită în Mitul lui Sisif arată cum este stăpânul destinului său, chiar trăind pedeapsa divină a zeilor.
O analogie cu sinuciderea
O interpretare complementară celei propuse anterior spune că Mitul lui Sisif Este vorba despre valoarea vieții și efortul neîncetat și inutil al omului. Ca urmare a unei existențe atât de nesemnificative, unde singurul lucru care are valoare este ceea ce creăm noi, autorul se întreabă: „Există o alternativă la sinucidere?”, menționând și că: „Există o singură problemă filozofică cu adevărat serioasă: sinuciderea. .” .
Despre omul absurd
În linii mari, acest arhetip propus de Camus, pe care l-a numit „omul absurd”, exprimă incongruența omului care, chiar și fără a înțelege lumea, se confruntă constant cu această neînțelegere.. Având în vedere acest lucru, autorul afirmă: „Rebelul nu neagă istoria care îl înconjoară și încearcă să se afirme în ea. Dar se găsește în fața ei ca artistul înaintea realității, o respinge fără să o evite. Nici măcar o secundă nu o face un absolut.”
Pentru a-ți explica conceptul, Camus pretinde căAcceptarea absurdului este singura alternativă la saltul de credință nejustificat pe care îl cer religiile și existențialismul însuși. Prin ea însăși, filosofia autorului nu promovează quietismul sau pasivitatea, dimpotrivă. Potrivit lui Camus, Sisif experimentează libertate când termină de poziționat stânca, acea scurtă perioadă de timp îl salvează de destinul său sinucigaș.
Despre autor
Albert Camus s-a născut pe 7 noiembrie 1913, în Mondovi, acum Dréan, Algeria Franceză. Autorul și-a început și terminat studiile primare și liceale grație unei burse pe care au primit-o copiii victimelor războiului. In acel timp, Profesorii săi au fost principalii promotori ai lecturii sale de filozofie, în special a lui Nietzsche.. Ulterior, a absolvit Filosofie și Litere.
Teza sa de doctorat tratează relația dintre gândirea greacă clasică și creștinism, bazată pe scrierile lui Plotin și ale Sfântului Augustin. Camus a început să scrie de la o vârstă foarte fragedă. Mai tarziu, a lucrat ca jurnalist Alger Republican, unde a publicat diverse articole care analizau situația musulmanilor din regiunea Kabylia. Autorul a pledat pentru justiția socială și pentru clasa muncitoare.
Alte cărți de Albert Camus
Telenovele
- L'Étranger - Străinul (1942);
- Ciuma — Ciuma (1947);
- La chute — Căderea (1956);
- La mort heureuse - Moartea fericit (1971);
- Le premier homme — Primul om (1995).
Teatru
- Caligula — Caligula (1944);
- Le malentendu — Neînțelegerea (1944);
- L'Impromptu des philosophes — Impromptu-ul filosofilor (1947);
- L'état de siège — Starea de asediu (1948);
- Les justes — Cel drept (1950).
Eseu și non-ficțiune
- Métaphysique chrétienne et Néoplatonisme — metafizica creștină și neoplatonismul (1935);
- Revolte dans les Asturies — Rebeliune în Asturias (1936);
- L'envers et l'endroit — Reversul şi dreapta (1937);
- Noces — Nunți (1938);
- Les Quatre Commandements du journaliste libre — Cele patru porunci ale unui jurnalist liber (1939);
- Le mythe de Sisyphe — Mitul lui Sisif (1942);
- Lettres à un ami allemand — Scrisori către un prieten german (1943-1944);
- Nici victime, nici bursieri — Nici victime, nici călăi (1946);
- De ce Spania? — De ce Spania? (1948);
- Le témoin de la liberté —Martorul libertății (1948);
- L'Hommerévolté — Omul rebel (1951);
- Deșertul Viu (1953);
- Actuelles I, Chronicles — Actuales I, Chronicles (1944-1948);
- Actuelles II, Chroniques — Actuales II, Chronicles (1948-1953);
- Actuelles III, Chroniques algériennes — Actuales III, Cronicile Algeriei (1939-1958).