Javier Valenzuela. Interviu cu autorul cărții Prea târziu pentru a înțelege

Javier Valenzuela El este din Granada. A lucrat trei decenii în Țara ca cronicar de evenimente și a fost un reporter despre războaiele din Orientul Mijlociu, corespondent în Beirut, Rabat, Paris și Washington și redactor adjunct al ziarului. În 2013 a fondat Fără cerneală, revista digitala lunara infoFree. Prea târziu pentru a înțelege Este a cincisprezecea sa carte și al cincilea roman polițist că el publică, despre care ne vorbește în asta interviu. Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat și amabilitatea acordată.

Javier Valenzuela — Interviu

• ACTUALIDAD LITERATURA: Noul tău roman se intitulează Prea târziu pentru a înțelege. Ce ne spuneți despre asta și de unde a venit ideea? 

JAVIER VALENZUELA: Este un roman polițist care are loc în Madrid din 1984. Am vrut să retrăiesc acel oraș luminos și întunecat care a fost Madrid a Movidei. Pe o parte era o explozie a vieții în libertate, care s-a manifestat în muzică, cinema, pictură, fotografie și petreceri, dar pe de altă parte a existat o imensă nesiguranță cetățenească. Acea de asemenea era timpul a quinquisului și a heroinei. Bănuiesc că ideea de Acest roman a apărut din verificarea faptului că nimeni nu a scris așa ceva. 

• AL: Vă puteți întoarce la prima carte pe care ați citit-o? Și prima poveste pe care ai scris-o?

JV: Cred că prima carte pe care am citit-o a fost Povești de la Alhambra, de washington irving, într-o ediție pentru copii, desigur. Au urmat multe romane. Jules Verne, Emilio Salgari și Robert Louis Stevenson. Cred că acolo s-a născut dragostea mea pentru cărți: cărțile spuneau povești grozave, te făceau să călătorești și să ai aventuri. Am început să practic jurnalismul de la o vârstă foarte fragedă și să spun povești din multe orașe și țări diferite.. Dar erau povești jurnalistice, adică adevărate, relevante și verificabile. Prima lucrare de ficțiune am făcut-o când eram foarte bătrân: romanul Mandarinăcare este un noir care are loc la Tanger. 

• AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.

JV: Albert Camus, printre francezi. Hemingwayprintre americani. Cervantes și Pérez Galdós, printre spanioli. Și în ceea ce privește literatura neagră, clasicii Dashiell HammettRaymond Negustor de mărunțișuri și Patricia înalt fierar iar spaniola Ioan Madrid, alexis ravel y Marta Sanz.   

• AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-l creezi?

JV: Piratul Long John SilverDe Insula comorii, de Stevenson. Îmi asum pe deplin cântecul lui Joaquín Sabina: «Dacă-mi dai de ales între toate viețile, o aleg pe cea a piratului șchiop, cu piciorul de lemn, cu petice pe ochi, cu fața rea. Bătrânul ticălos, căpitanul unei corăbii al cărui pavilion era o pereche de tibii și un craniu. Iubesc pirații, erau absolut libertari.

• AL: Aveți obiceiuri sau obiceiuri speciale atunci când vine vorba de scris sau de citit?

JV: Când scriu romane Îmi place să am ceva legat de subiectul tău la îndemână. De exemplu, când scrieți Praf de pușcă, tutun și piele Aveam unul pe birou Pistol Star 1922, un semi-automat de calibru lung de 9 fabricat la Éibar pentru Garda Civilă. În cazul în care Prea târziu pentru a înțelege, nu am început să scriu un capitol până nu am auzit de mai multe ori subiectul care urma să-i dea titlul. cântece ambele Nacha Pop, Radio Futura și Illegales precum Los Chichos și Los Chunguitos. Sunt modul meu de a mă scufunda într-un anumit timp și loc.

• AL: Și locul și timpul preferat pentru a o face? 

JV: Mi-am scris cele cinci romane deja publicate între Tanger, Alpujarra și Salobreña. Locuri liniștite, unde pot petrece șase sau șapte ore scrise fără deranjamente excesive. ȘI locuri frumoase, unde, seara, pot să ies la o plimbare cu priveliști superbe și să mă întâlnesc la câteva beri cu prietenii.

• AL: Există și alte genuri care îți plac?

JV: Pe lângă genul noir? Da, desigur. Am citit multe cărți de istorie și filozofie. Istoria este plină de povești adevărate fantastice, povești care depășesc adesea imaginația celui mai fertil scriitor. Și filozofia, mai ales cea a Epicur, Nietzsche și Camus, mă împacă cu viața, îmi dă ceea ce numesc francezii joie de vivre, bucuria viețiir.  

• AL: Ce citești acum? Și scris?

JV: Recitesc, aproape o jumătate de secol mai târziu, Convorbire în catedrală, de Vargas Llosa. Dar acum acordând mult mai multă atenție formei decât substanței, tehnicii narative decât poveștilor din această carte. Vargas Llosa a făcut în acest roman a exercițiu titanic și admirabil de arhitectură narativă.

Și cum am terminat nu de mult Prea târziu pentru a înțelege, acum Nu scriu ficțiune, ci doar articole jurnalistice.. Când scriu un roman, nu citesc un roman, doar istorie sau filozofie, ca să nu mă contaminez. Las ficțiunea altora pentru perioadele de pârghie.

Panoramă și evenimente actuale

• AL: Cum credeți că este scena publicării?

JV: Este clar că peisajul editorial este dominată de trei sau patru mari grupuri de afaceri care își plasează magnific autorii și produsele în librării, mass-media și premii literare. Aceasta este Puterea banilor. Dar există, de asemenea, zeci de mici editori independenți minunați care au făcut o muncă grozavă și încearcă să o facă să supraviețuiască sub greutatea comercială zdrobitoare a best-seller. Am o mare admirație și o mare afecțiune pentru editorialele noastre David. 

• AL: Momentul pe care îl trăim este dificil pentru tine sau vei putea păstra ceva pozitiv atât în ​​sfera culturală, cât și în cea socială?

JAVIER VALENZUELA: Lumea secolului XNUMX este dominată excesiv de lăcomie, narcisism și exhibiționism. Până la punctul în care câștigătorii lor sunt influențatori pe rețelele de socializare și câștigătorii concursurilor de televiziune reality. Dar Are și lucruri foarte pozitive. Unul dintre cele mai stimulatoare este impulsul extraordinar care este cauza justă egalitatea femeilor.

Iubesc respingerea socială masivă pe care a avut-o comportamentul machirula al președintelui federației noastre de fotbal. Și trebuie să spun că am fost unul dintre milioanele de compatrioți care s-au simțit foarte fericiți când suntem echipa feminină a câștigat Cupa Mondială din Australia. Acolo mergem bine.