Fotografie: Javier Lorenzo, profil Twitter.
Xavier Lawrence s-a născut la Madrid în 1960 și a studiat jurnalismul. A lucrat în mai multe presa scrisă și radio, precum Cadena Ser sau El Mundo. Cariera sa de scriitor a început cu ultimul soldat, titlu care i-a adus un mare succes. Mai târziu și-a publicat continuarea în Gardienii tabuului, și apoi a urmat bug-ul albastru, plasat în războiul civil spaniol. Cel mai recent roman al lui este cavalerul verde. In acest interviu Ne vorbește despre ea și despre mai multe subiecte. Apreciez foarte mult timpul și bunătatea pe care mi le-ați acordat.
Javier Lorenzo — Interviu
- ACTUALIDAD LITERATURA: Ultimul tău roman publicat este cavalerul verde. Ce te-a inspirat cel mai mult despre Sancho Martín, personajul istoric pe care se bazează?
JAVIER LORENZO: În afară de salvează un alt naufragiat din istoria noastră nelimitată și incitantă, faptul —necunoscut mie atunci— că erau mulți spanioli plecați la luptă în Țara Sfântă. Până la punctul în care câțiva papi le-au interzis să participe la cruciade, deoarece apelul era atât de puternic încât amenința cu depopularea pământurilor lor și, prin urmare, cu încetarea cruciadei noastre, așa-numita Reconquista. Pe de altă parte, că al nostru erou -pentru că se poate numi așa- a venit să se întâlnească cu sultanul Saladin la cererea lui mi s-a parut un detaliu uimitor si plin de sens. Desigur, demn de a fi ficționalizat.
- AL: Îți amintești vreuna din primele tale lecturi? Și prima poveste pe care ai scris-o?
JL: În copilărie am citit chiar și instrucțiunile pentru exerciții. Îmi amintesc că la Primar i-am cerut mamei să-mi dea colecția completă de Cinci-ul, de Enyd Blyton. Dacă le-a trecut pe toate în iunie, desigur. În plus, tot Bruguera a trecut prin mâinile mele și m-am întâlnit Salgari, Stevenson, Zane Gray și, bineînțeles, cu Jules Verne. Aventurile căpitanului Hatteras sau Insula misterioasă -în afară de celelalte lucrări ale lui cele mai cunoscute — au fost devorate cu înverșunare de ochii mei flămânzi și stupefiați. Luna, polii, Maelstrom... A fost o bucurie.
Iar primul lucru pe care l-am scris a fost a poezie, categoric. Mamei mele, cred. Nu voi sări peste clișeu în acest moment. In orice caz, Am câștigat întotdeauna concursurile de eseuri din clasa mea, așa că am venit sus și iată-mă.
- AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.
JL: În felul lor, cred că ei trei sunt la fel, în ciuda faptului că sunt foarte diferiți: Stendhal, Kafka y Hemingway. Toate trei au o proză limpede, înșelător de simplă. După cum a spus Hemingway când i-au spus despre Faulkner: „Știu toate nenorocitele de cuvinte pe care le scrie, dar nu le folosesc pentru că nu vreau”. Vor trece secole și limbajul său va continua să fie contemporan, eficient și captivant. Cât despre spanioli, Cela şi Delibes, deși în mod curios singurul roman istoric al marelui Valladolid —Ereticul— M-a lăsat rece.
- AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-l creezi?
JL: Mă îndoiesc că mi-ar fi plăcut să-l cunosc: Pedro Paramo.
- AL: Aveți obiceiuri sau obiceiuri speciale atunci când vine vorba de scris sau de citit?
JL: Nu sunt pretențios, dar am nevoie tăcere și, pentru a scrie, o marjă anterioară de singurătate.
- AL: Și locul și timpul preferat pentru a o face?
JL: De multe ori scriu despre noapteDar ar fi trebuit să schimb asta cu mult timp în urmă. Există un băiat care insistă să meargă la școală.
- AL: Există și alte genuri care îți plac?
JL: Toți cei care scriu sincer. Genurile sunt o farsă. Există un singur gen, cel al literaturii bune, iar adjectivul care i se atribuie nu contează: negru, pentru copii, science fiction...
- AL: Ce citești acum? Și scris?
JL: În acest moment am halucinări — nu este o frază stabilită, creierul meu se învârte — cu o roman scurt din ardelean (de origine maghiară, după nume) Attila Bartis. Este intitulat Plimbarea. De nedescris, schizofrenic, puternic și necruțător. Pare scris de un muntebank sinistru și nebun. Mă sperie!
Cu privire la scrie, am un stadiu avansat de sarcina Novela care nu numai că nu este istoric, dar este ca nimic din ce am făcut vreodată pana acum. Este a fi o descoperire. Fiecare pas este o surpriză. Și nu mai adaug.
- AL: Cum credeți că este scena publicării?
JL: Trăiesc, ceea ce nu este puțin. Ei sunt de vină pentru faptul că cititorii nu sunt încă un fel de sectă top-secretă și chiar satanică. Binecuvântările mele tuturor. De la cel mai mare la cel mai mic. Și hai, deja pus, și pentru cei care autopublică cărțile.
- AL: Momentul de criză pe care îl trăim este dificil pentru dvs. sau veți putea păstra ceva pozitiv pentru poveștile viitoare?
JL: La fel de dificil ca oricine. Dar pentru mine criza, pandemia și războiul sunt doar coincidențe. Într-o zi, dacă vrei, îți voi spune de ce.