Victor Colden Este din Madrid și este licențiat în Filologie Romanică. A publicat deja mai multe titluri printre care se numără romanul său inventarul paradisului, o colecție de proză literară (Gazeta melancoliei), povestea autobiografică Douăzeci și cinci de acum douăzeci și cinci y Zâmbetul tău fără să tremure. În acest interviu ne vorbește despre ultimul, Mă duc mâine. Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul și amabilitate.
Victor Colden — Interviu
- ACTUALIDAD LITERATURA: Cea mai recentă carte publicată este intitulată Mă duc mâine. Ce ne spui despre asta și de unde a venit ideea?
VICTOR COLDEN: Mă duc mâine (Abada Editores, 2023) este jurnalul unui marș de șase zile prin regiunea Tierras Altas din Soria. Cronica excursiei alternează cu brief reflecții despre subiecte precum singurătatea și libertatea, sine și ceilalți, speranță, boală, pasiunea pentru drumuri și inevitabilitatea scrisului.
En Mă duc mâine Există și trei sau patru aluzii la sfârșitul unei povești de dragoste. Este o carte foarte personal şi introspectivă, şi în acelaşi timp a carte de călătorie scrisă în aer liber în care natura este foarte prezentă.
Ideea
Ideea a venit de la dorinta de a combina in scris unele dintre pasiunile si obsesiile mele. Povestea unei plimbări mi-a oferit o structură deschisă în care să țes diferite teme. Pe de altă parte, peisajele dezolante din nordul Soriei au fost perfecte pentru a plasa vocea acelui narator care se definește drept „umblator care scrie” sau „scriitor care merge”.
- AL: Vă puteți întoarce la prima carte pe care ați citit-o? Și prima poveste pe care ai scris-o?
VC: Nu știu care a fost prima carte pe care am citit-o. Dintre cele din copilărie pe care le amintesc, le voi evidenția Pantofi de foc și sandale de vânt, de Ursula Wölfel; cel Biblia spusă copiilor, de Anne de Vries; benzile desenate ale lui José Escobar (Cort, Zipi și Zape…) și de Francisco Ibanez (Mortadelo și Filemón, 13, Rue del Barnacle, Întrerupătoare de acoperiș…); poveștile de Asterix (Goscinny și Uderzo) și Tintin (Hergé). De asemenea, desigur, cărțile de Enid Blyton: seria de Cinci-ulDe Cele șapte secreteDe Aventura şi Mister.
Cred că el prima poveste pe care l-am scris în adolescență, pentru un concurs literar școlar (pe care nu l-am câștigat), s-a intitulat Scrisoarea.
Scriitori, obiceiuri și genuri
- AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.
VC: Cervantes, Galdós, Machado, Azorín, Cernuda, Cunqueiro, Carmen Martín Gaite, Juan Marsé, Pablo García Baena, Felipe Benítez Reyes, Marcel Proust, Patrick Modiano, Vincenzo Cardarelli, Giorgio Bassani, Natalia Ginzburg, Oscar Wilde, Robert Louis Stevenson...
- AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-l creezi?
VC: Trei personaje care îmi vin în minte sunt Fabrizio del Dongo (Cartăria din Parma, Stendhal), Salvador Monsalud (a doua serie a Episoade naționale, Galdós) și David Balfour (Răpită, Stevenson).
- AL: Aveți obiceiuri sau obiceiuri speciale atunci când vine vorba de scris sau de citit?
VC: La vremea lui scrie: dacă este manual, utilizați pene, pixuri sau markere cu vârf foarte fin. Dormi și cu un caiet lângă tine, pentru orice eventualitate. Și, mai general, ai grija de ritm si eufonie a prozei.
Când citit: ia o creion bine ascuțit pentru a putea sublinia.
- AL: Și locul și timpul preferat pentru a o face?
VC: Pentru scrie: bucătărie sau biroul meu, dimineata, foarte devreme. În unele biblioteci, când nu e multă lume, scriu și eu foarte confortabil.
la citit: canapea și pat, prima sau ultima oră a zilei. Îmi place să citesc și în autobuze, trenuri și avioane.
- AL: Există și alte genuri care îți plac?
VC: Ca scriitor, romanul, poveștile și memoriile. Ca cititor, și poezie și eseuri.
Victor Colden — Prezentare generală curentă
- AL: Ce citești acum? Și scris?
VC: Citesc trei cărți: the Viața lui Diego de Torres Villarroel în ediția lui Guy Mercadier pentru Castalia; un eseu de Marek Bienczyk intitulat Melancolie. Dintre cei care și-au pierdut fericirea și nu o vor găsi niciodată, publicat de Acantilado în traducere de Maila Lema. Și o antologie a unui poet chilian pe care îl iubesc, Jorge Teillier: Domeniile pierdute (Fondul de Cultură Economică, selecție de Erwin Díaz și prolog de Eduardo Llanos).
În ceea ce privește scrisul, lucrez într-un set de povestiri despre dragoste. Pot fi unul dintre ei ajunge să devină roman.
- AL: Cum credeți că este scena publicării?
VC: Sunt lucruri în el care... Dar eu rămân cu diversitatea și bogăția vocilor autorilor, cu trabajo lăudabil al traducători, cu munca unor edituri care sunt guvernate de criterii de calitate și exigente, cu entuziasm împotriva vântului și a valului librării mici care au vocație culturală și cu neprețuiții muncă din Biblioteci public.
- AL: Ce părere aveți despre momentul cultural și social pe care îl trăim?
VC: Îmi pare rău, dar trebuie să fie o chestiune de vârstă...