Heinrich Heine A murit la Paris într-o zi ca astăzi în 1856 și a fost unul dintre cei mai proeminenți poeți și eseisti germani ai timpului său. Sunt cei care o consideră, împreună cu Goethe, cel mai înalt reprezentant al liricii germane. Astăzi, în memoria lui, există o selecție de 6 dintre poeziile sale.
Heinrich Heine
S-a născut în Düsseldorf în 1797. A publicat prima sa carte în 1822, intitulată poezii. Când și-a terminat licența în drept, a decis să se dedice pe deplin scrisului. În lucrarea sa este marele influență că filosoful Wilhem F. Hegel și era și prieten cu Karl Marx. Din acel moment cel mai filozofic este una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale, Cartea cântecelor.
Mai târziu, în 1827, a făcut o călătorie la Anglia și Italia și a ajuns să se stabilească Paris în 1831. Acolo și-a scris poeziile satirice, Germania, o poveste de iarnă y Balade în 1851. Postum, încă din 1869, a lui Ultimele poezii. Aceasta este a mea selecție din 6 dintre ei.
6 poezii
Cavalerul rănit
Cavalerul rănit
Am auzit multe povești;
nici unul, ca acesta, crud:
un domn bine născut
este îndrăgostit grav rănit,
iar doamna lui îi este necredincioasă.
Pentru infideli și trădători,
cel pe care prostul îl adoră
ar trebui să micșoreze;
ce slăbiciune infamă
propria ta privire de durere.
Aș dori să trimit o reclamație
strigând astfel la jută:
«Iubesc o fecioară frumoasă;
cine își găsește vina,
ieși și închide-te împotriva mea ».
Poate toată lumea ar taci;
dar nu disconfortul său:
și în cele din urmă arme ar fi avut
ce să rănească, dacă ar vrea să lupte,
inima lui mizerabilă.
Diana
Bate toba fără teamă,
Și îl îmbrățișează pe barman:
Iată întreaga știință;
Aceasta, din cea mai bună carte,
Este adevăratul sens.
Că zgomotul tobei tale
Trezește-te în lumea adormită:
Se joacă cu ardoarea diana.
Înainte, întotdeauna în poziție verticală!
Este știință suverană.
Al lui Hegel este adâncul
Sens mai terminat;
Am învățat-o și este dovedit:
Sunt un băiat al lumii,
Și un tambur bătut.
Se iubeau cu pasiune dezlănțuită
Se iubeau cu pasiune dezlănțuită;
era o curvă; el un hoț;
când a inventat niște fapte rele,
se întindea pe pat și râdea.
Am petrecut ziua în grevă și fără nerăbdare,
iar noaptea în brațele galantului;
când poliția l-a luat,
din balcon, se uită la el și râse.
El, din închisoare, l-a trimis să spună
că nu aș putea trăi fără dragostea lui;
pe o parte și pe cealaltă se mișcă
capul indiscret și râzând.
La șase l-au închis; când sună
ora șapte, l-au dus la îngropat;
când a lovit opt în aceeași zi,
s-a îmbătat și a râs.
Sueños
Odată am visat la iubiri arzătoare
cu bucle frumoase, mirturi și reseda
buze dulci și cuvinte amare
melodii triste de cântece triste.
Împrăștiat și inert cu mult timp în urmă este visul meu
împrăștiat este deja cel mai drag în vis
numai ceea ce rămâne în mine într-o zi
cu ardoare neîndemânatică am turnat în rime gingașe.
Ai rămas, cântec orfan?
Dispare oricum și caută visul pe care l-am pierdut foarte mult
și dacă îl găsești, salută-mă.
Trimit o lovitură volatilă umbrei volatile.
Pune-mi pe piept, fată, pune-ți mâna
Pune-mi pe piept, fată, pune-ți mâna.
Nu simți neliniște sumbru înăuntru?
Oare în sufletul meu am un meșter
care merge să-mi cuie sicriul.
Muncește neobosit toată ziua;
iar noaptea lucrează fără încetare;
că termini curând, stăpâne, sufletul meu tânjește,
și lasă-mă să mă odihnesc calm.
Ah, doamnă Fortuna! Inutil
te arăți disprețuitor. Favorurile tale
Voi cuceri cu spirit curajos
ca toți luptătorii curajoși.
În lupta luptată vei cădea îmblânzită;
Am falsificat deja jugul la care vei fi jugat;
dar când vezi plantele mele dezarmate,
Simt o rană muritoare în inima mea.
Sângele roșu țâșnește într-un râu lung
și respirația dulce a respirației vitale ...
și când triumful pe care l-am dorit este deja al meu,
renunță la forța mea și mor simt.
După Goethe, pentru mine este cel mai bun poet german alături de Holderlin. la aceeasi inaltime.