Blas de Otero începe în poezie existențial, care se reflectă în două lucrări larg cunoscute, cum ar fi „Înger cu înverșunare umană” și „Redoble de conștiință”, care împreună au dat naștere mai târziu unui volum intitulat „Ancia”, cuvânt rezultat din alăturarea primei silabe a primului titlu și a ultima din a doua.
În aceste cărți poetul arată prin vocea sa liric tristețea și angoasa fiecărei ființe umane în fața morții, care este sporită de lipsa răspunsurilor din partea unui Dumnezeu care nu răspunde la întrebările puse și prin care se intenționează atenuarea angoasei menționate mai sus și obținerea unei pași, ceva ce oamenii sunt condamnați să tânjească, dar să nu obțină din cauza inexorabilului drum spre moarte.
A doua etapă a acestuia corespunde poeziei social iar în cadrul său găsim alte titluri cunoscute precum „Cer pace și cuvântul” printre altele. Chiar titlul acestei lucrări ne oferă o idee despre ceea ce se caută în această etapă, cuvinte pentru a proclama nedreptatea și pacea, ceva care nu este abundent în țară și pe care poetul îl consideră necesar pentru a putea trăi într-o mod demn.
În cele din urmă, în ultimii săi ani, Blas de Otero se dedică unei poezii de caracter reflexiv în care își examinează propria carieră și în care analizează câteva aspecte biografice.
Mai multe informatii - Biografia lui Blas de Otero
Foto - Alberto Cereda
Sursa - Oxford University Press