Anthony Gala a murit la 92 de ani în Córdoba duminica aceasta. Poet, dramaturg și romancier, a fost internat la spital din cauza unor complicații în starea sa delicată de sănătate. Nascut in bretele pentru tort, Ciudad Real, sa mutat în copilărie în Cordova și a ajuns să fie unul dintre cei mai iluștri vecini ai săi.
Cu un corp extins de lucrări care include și mai multe premii, inclusiv Teatrul Național Calderón de la Barca de Câmpurile verzi ale Edenului ieșire Planetă de manuscrisul purpuriu, sunt mult mai multe succese Antonio Gala cu titluri ca cele ale Petra Regalada, dușman intim o testament andaluz în poezie și, mai ales, Novelas ca Patima turcească o Dincolo de grădină (cu versiunile de film corespunzătoare). Și ca editorialist, rubrica lui în Lumea, ambrasura, a fost una dintre cele mai citite. Ne amintim cu asta selecție de poezii.
Antonio Gala — Poezii
Bagdad
Aveam atâta nevoie ca tu să mă iubești
că de îndată ce am ajuns ți-am declarat dragostea.
Ți-am luat lumini, poduri și autostrăzi,
haine artificiale.
Și te-am lăsat gol, aproape inexistent,
sub lună și a mea
Prințeselor sumeriene,
când au fost arse cu bijuterii sclipitoare,
dinţii lor tineri încă străluceau;
craniile lor erau rupte înaintea colierelor;
ochii li s-au topit înaintea medaliilor...
Sub lună dinții lui încă străluceau,
în timp ce te-am stăpânit pe tine gol și pe al meu.
golf
Cum să mănânci fără tine, fără evlavioși
obiceiul aripilor tale
care împrospătează aerul și reînnoiesc lumina?
Fără tine, nici pâine, nici vin,
nici viata, nici foamea, nici zeama
culoarea dimineții
Nu au niciun sens și sunt inutile.
Acolo e marea
acolo, în lume, ești.
Te mananc fara mine:
foamea ta, pâinea, vinul și dimineața ta.
Eu aici, înaintea fețelor de masă opace
și băutura amară
înaintea preparatelor fără aromă sau culori.
Încerc, da, încerc, dar cum
mănâncă fără tine sau pentru ce...
Ți-ai luat mirosul de pădure
și gustul vieții.
Afară sunt mare și aer.
Înăuntru, eu singur în fața mesei puse
care și-a pierdut vocea și bucuria.
Utrenie
Taci, iubiți, și ocupați buza
cu sărutul nu rosti cuvinte degeaba
în timp ce îți cauți inima
într-un alt piept, gâfâind și sărac
ca al tau,
deja la marginea zorilor.
Când te-am avut prima dată
jucau utrenie
în Mănăstirea Mercedariilor.
Întunericul aerului se cutremură
porumbei supărați brusc.
Ezitant sufletul a zâmbit,
Fără să înțelegi de ce, în jurul taliei tale.
Și apoi, în dormitorul nou deschis,
intrau lăute şi laude
pe care sufletul meu mi-a repetat cu mândrie
ușor la ureche.
Taci iubitorii și fii ocupat
buza cu sărutul.
în timp ce te-am sărutat
în timp ce te-am sărutat
ai adormit în brațele mele
Nu voi uita niciodata.
ti-au aratat dintii
intre buze:
rece, îndepărtate, altele.
Erai deja plecat.
Sub trupul meu l-a urmat pe al tău,
și gura ta sub gura mea.
dar ai navigat
de mări tăcute în care nu eram.
nemişcat şi tăcut
ai înotat departe
poate pentru totdeauna...
Te-am abandonat pe malul visurilor tale.
Cu carnea încă caldă
M-am intors pe site-ul meu:
Sunt deja al meu, distant, altul.
Am recuperat deghizarea pe nisip.
„La revedere”, ți-am spus,
și am intrat în propriul meu vis,
propriul meu vis
in care nu traiesti.
Marea Mediterană
Cureaua mea îți strânge talia,
și zâmbetul tău, inima mea.
Zburăm peste insule nespuse
iar trecerea noastră norii se risipesc.
Cum să revii la sărut armonia
fara respiratie scurta?
Cum să planifici noaptea comună
dupa atata absenta?
Doar aerul este aliatul nostru
pentru că dorința noastră este de aer curat.
Când coborâm pe pământ
aripile vor continua să bată:
aerul aripilor
este singurul nostru sprijin
iar aripile aerului patul nostru.
Râurile se varsă în mările albastre
pe măsură ce marea se revarsă în pieptul tău.
îmbrățișează-mă în aripile tale
ca să nu mă atingă un alt aer
ci respirația ta, din care trăiesc și mor.
sub cerul impalpabil
făcut din lumină și așteptați,
îmbrățișează-mă, iubirea mea, cu aripile tale.
Ține-mă peste cei corupti
oraș sacru al oamenilor.
Antonio Gala - Sonete
E timpul să luăm zborul
E timpul să luăm zborul
inimă, pasăre călătoare docilă.
Povestea ta actuală s-a încheiat
iar altul își scrie liniile pe cer.
Nu există timp să simți neconsolarea;
viața continuă, urgentă și trecătoare.
Schimbați scopul traiectoriei dvs.,
și rupe vălul adânc al zilei de mâine.
Dacă sentimentul, mai neascultător,
imperativul natural este negat,
ridică-te, versatil și curajos.
Comerțul tău este zilnic și decisiv:
în timp ce soarele strălucește, vei fi fierbinte;
cât durează viața, vei fi în viață.
Ella
Timpul îndrăgostit a băut în gura ta
și a cojit-o cu sărutările unui porumbel.
Gâtul tău este cast, pe aur apare
doar pentru aurul prețuit.
Lunado the hair, the heart lunado,
înroșește doar din aerul parfumat.
Mac ritual pe care-l ia trunchiul
și te îndepărtează de marea albastră-verde.
Aspectul tău de miere, mlaștină arzătoare,
lumina veche cu noile lumini
-tot treaz și deja obosit- printre altele.
Victoria te doare și blând
îți poți purta destinul iubirii,
viața mea delicată și sângeroasă.