Fotografie: Almudena de Arteaga. Prin amabilitatea Communications Ingenuity.
Almudena de Arteaga Este scriitoare, conferențiar și editorialist. Născută la Madrid și absolventă în Drept la UCM, în 1997 și-a publicat primul roman, Prințesa din Eboli, al cărei succes a determinat-o să se dedice exclusiv scrisului. Au urmat apoi alte 20 de lucrări. Criticii o consideră unul dintre cei mai remarcabili scriitori de romane istorice actuale. Cel mai recent roman al lui este viceregele creol. Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul și amabilitatea acordată pentru asta interviu unde ne vorbește despre ea și multe alte lucruri.
Almudena de Arteaga — Interviu
- ACTUALIDAD LITERATURA: Cel mai recent roman al tău se intitulează viceregele creol. Ce ne spuneți despre asta și de unde a venit ideea?
ALMUDENA DIN ARTEAGA: Felicitas, născut în New Orleans (Louisiana) și murit în Aranjuez (Spania), este un exemplu clar de femeie independentă, curajoasă și experimentată. Cunoașteți din prima mână două momente importante din istoria lumii, cel independența față de Statele Unite și Revoluția Franceză, iar în ambele este implicată direct sau indirect. Pe lângă faptul că odată văduvă nu îi este frică să continue să progreseze și într-o lume în care multe femei călătoresc de pe vechiul continent pe noul continent în căutarea unei vieți mai bune, ea decide să facă drumul pentru a-și educa copiii conform promisiunea pe care i-a făcut-o soțului ei în patul morții
sfârşitul secolului al XVIII-lea viața unei femei nu poate fi înțeleasă fără ca ea să meargă alături de soțul ei. Bernard este singurul spaniol recunoscut ca erou al revoluției americane iar tabloul lui atârnă pe pereții Capitoliului. A eliberat o întreagă bancă a Mississippi de sub hărțuirea britanică, a luat Florida și Pensacola, l-a ajutat pe George Washington când era pe cale să piardă războiul, a fost Guvernator al Louisianei și vicerege al Noii Spanie si nu mai continu pentru ca as face un spoiler pe care nu il vreau cu romanul meu. Povestea lui este o poveste despre comerțul de mărfuri în Mississippi, amestecuri, pirați în Caraibe, viceregații din Mexic, adunări literare la curtea Madridului și exil.
- AL: Vă puteți întoarce la prima carte pe care ați citit-o? Și prima poveste pe care ai scris-o?
ADA: Primele au fost povești și benzi desenate pentru copii, iar când am putut citi colecția de Cinci-ul y Hollisterii, care a trăit aventuri la care visau toți copiii care au studiat în EGB.
- AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.
ADA: O întrebare dificilă, din moment ce am citit romane din aproape toate genurile de literatură engleză tânără, toate Agatha Christie, care m-a introdus în romanele polițiste până la marii comedianți ca Casa de lemn a Tom Sharpe pentru a pune capăt satira inegalabilă a Quevedo sau contemporanul nostru Imaginea de substituent a lui Eduardo Mendoza.
Romanul istoric este mereu intercalat cu alte ficțiuni pură.
La școală am început, după cum trebuie, cu Don Quijote din La Mancha a lui Don Miguel de Cervantes, deși prima dată mi-a trecut prin mâini, poate că eram prea tânăr ca să-l prețuiesc cum trebuie. Mai târziu, de la a lui Romane exemplare al nostru Episoade naționale a lui Benito Pérez Galdós în trecere Regii blestemati, de Maurice Drouon, the Amintirile lui Hadrian, de la Marguerite Yourcenar la În căutarea Unicornului, de Juan Eslava Galan.
Și așa aș putea continua la nesfârșit, pentru că am avut marea noroc de a întâlni sute de povești incitante care mi-au potolit mai mult decât setea de cititor.
- AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-l creezi?
ADA: Principalul oricărui roman care mă seduce în momentul în care îmi trece prin mâini. Am un fișier de calculator numit sertarul ideilor mele, plin de femei istorice scufundate în cel mai absolut ostracism sau uitare cu vieți care merită recuperate care își așteaptă ocazia ca într-o zi, dacă Dumnezeu îmi dă viață, să poată vedea lumina. Sper doar să le îndeplinesc așa cum merită, deoarece a scrie despre cineva poartă o mare responsabilitate, chiar dacă au fost îngropați de secole.
- AL: Aveți obiceiuri sau obiceiuri speciale atunci când vine vorba de scris sau de citit?
ADA: nu. Fiind fiica unei familii numeroase și o mamă foarte tânără care studiază încă la universitate, am învățat să mă concentrez pe locurile cele mai neașteptate și poate că asta m-a ajutat să nu fiu un pretențios.
- AL: Și locul și timpul preferat pentru a o face?
ADA: Casa mea, un aeroport, trenul, plaja, muntele... Orice loc unde se poate sta este bun pentru citit. Pentru a scrie, obișnuit casa mea cu excepția cazului în care termenele limită de livrare ale unui roman mă copleșesc.
- AL: Există și alte genuri care îți plac?
ADA: Toate atâta timp cât munca este bună și demnă de laudă. deși întotdeauna Înclin spre romanul istoric.
- AL: Ce citești acum? Și scris?
ADA: lectură mult fișiere din diferite arhive istorice naționale. E greu să-mi țin evidența acum.
eu ma documentezViața unei femei din Gipuzkoa în secolul al XVII-lea asta aproape nimeni nu știe, căsătorită cu un mare marinar și un exemplu de cultură și perfecționare. Mai multe nu spun că mai târziu, prin surprindere și mare coincidență, apar și alți scriitori amintindu-și în același timp. Nu ar fi prima dată când mi se întâmplă.
- AL: Cum credeți că este scena publicării și ce v-a decis să încercați să publicați?
ADA: Editorii buni au o lucrare titanică înainte pentru că acum, pe lângă căutarea unui adevărat și inedit succes editorial, pentru a vinde trebuie să lupte cu concurența ofertei pe care noile tehnologii din domeniul divertismentului o oferă tinerilor.
De la succesul lui Prințesa din Eboli, care a fost primul meu roman dintre cele douăzeci și doi pe care le-am publicat, nu am scris niciodată fără să-l public.
- AL: Momentul de criză pe care îl trăim este dificil pentru dvs. sau veți putea păstra ceva pozitiv pentru poveștile viitoare?
ADA: Momentele dificile pentru mine sunt extraordinar de înălțătoare pentru a stimula talentul. Trebuie doar să așezați-vă la lucru și creați iar ideile tind să curgă mult mai ușor decât în vremuri mai calme.