În acest blog am vorbit anterior despre literatura chineză și astăzi vin să vorbesc despre o carte cu un titlu suculent: Ultimul dansator al lui Maode Li Conxin. Publicată în Spania în 2010, este povestea autobiografică a dansatorului Li Cunxin, de la copilărie până la maturitate.
Li Cunxin (Qingdao, China, 1961) este unul dintre multele milioane de copii ai țăranilor chinezi care s-a născut în timpul revoluției și regimului comunist din Mao Zedong.
Când era copil, delegații culturali ai doamnei Mao l-au selectat pe Li pentru a se alătura Academiei de dans din Beijing. Această oportunitate, alături de curajul și hotărârea sa constantă, l-au determinat să fie unul dintre cei mai buni dansatori din lume și să evadeze în Occident din viața care urma să i se impună în China comunistă.
Sub această premisă aparent simplă, autobiografia lui Li Cunxin este o călătorie prin mentalitatea unuia dintre mulți chinezi care, după mici manifestări de deschidere în țara lor restrânsă, au văzut principiile lor comuniste, fierbinte, eșalonându-se când s-au lovit de societatea liberală.
Ultimul dansator al lui Mao este povestea unei vieți. O existență marcată de dominația statului, dar și de luptă și auto-perfecționare, în care baletul devine elementul cheie care unește tot binele și răul din viața lui Li Cunxin.
Cartea are o versiune omonimă de film lansată în 2009 și regizată de Bruce Beresford.
O poveste care ne poate ajuta să înțelegem realitatea complexă a politicii și a vieții din China.