Biografia lui Rubén Darío

Căutați o biografie a lui Rubén Darío? Nicaraguanul Rubén Darío a fost unul dintre poeții spaniol-americani care cel mai mult a revoluționat ritmul versurilor castiliene cu poezia sa. De asemenea, s-ar putea spune că odată cu el curent modernist, fiind el însuși principalul promotor al acesteia.

Rubén Darío nu era exact acel nume. Numele lui adevărat era Fericit Rubén García Sarmiento, dar a luat numele de familie Darío pentru că tatăl său era cunoscut cu porecla. Rubén a început să scrie din obișnuință, de parcă scrierea de poezii ar fi ceva normal la acea vreme și în mediul său (elegii pentru cel decedat, ode la victorii etc.), dar cu o ușurință uimitoare atunci când compune versuri cu ritmuri și le recită.

Viața lui nu a fost deloc ușoară. A crescut în jurul unui set de neînțelegeri familiale care l-au determinat să scape în scris, formând astfel un anumit ideal romantic și de vis în toate compozițiile sale timpurii.

Au trecut deceniile și Rubén Darío a fost chemat să revoluționeze ritmic versul castilian și să umple lumea literaturii hispano-americane cu noi fantezii.

„Se văd flori ciudate
în flora glorioasă a poveștilor albastre,
iar printre ramurile fermecate,
papemores, al căror cântec va extaz de dragoste
la bulbeles.

(Papemor: pasăre rară; bulbeles: privighetoare.) "

Viață scurtă, carieră literară intensă (1867-1916)

Rubén Darío s-a născut la Metapa (Nicaragua), dar la doar o lună după naștere, s-a mutat la León, unde tatăl său Manuel García și mama sa Rosa Sarmiento ar fi avut o căsătorie convenabilă, dar nu foarte prosperă, plină de nefericire. El s-a stabilit în cantinele locului și ea fugea din când în când cu rudele ei. Haosul era prezent în acea familie și Rubén a plecat curând să locuiască cu unchii mamei sale, Bernarda Sarmiento și soțul ei, Colonelul Féliz Ramírez, care l-a primit foarte bine și ca niște părinți adevărați. Rubén nu avea afecțiunea mamei sale și cu atât mai puțin a tatălui său, pentru care simțea un adevărat detașament.

Studiat într-un Colegiul iezuit, la care nu trebuie să fi luat multă afecțiune având în vedere poeziile ironice și batjocoritoare pe care le-a scris despre el în acea vreme. În tinerețe, a simțit în curând influența romantică a Gustavo Adolfo Becquer y Víctor Hugo, ambii considerați eteni în dragoste, acordați întotdeauna romantismului și iubirilor nefericite.

Cu 15 ani Am avut deja o listă cu numele a trei fete: Rosario Emelina Murillo (conform descrierii, o fată subțire cu ochi verzi), o verișoară îndepărtată, blondă și destul de frumoasă pe care au crezut-o ulterior Isabel Swan și, în cele din urmă, trapezistul Hortensia Buislay. Dar nimeni nu i-ar fi atins inima la fel de mult ca prima, Rosario Emelina Murillo, căreia i-a dedicat un roman sentimental mediocru intitulat - Emelina. El a vrut să se căsătorească cu ea, dar atât prietenii, cât și rudele sale au conspirat pentru ca el să părăsească orașul și să nu ia decizii nepăsătoare și nebândite.

În 1882 a avut o întâlnire cu Președintele Zaldívar, în El Salvador, despre care a scris următoarele: „... a fost foarte amabil și mi-a vorbit despre versetele mele și mi-a oferit protecție; Dar când m-am întrebat ce vreau, am răspuns cu aceste cuvinte exacte și de neuitat care l-au făcut pe omul puterii să zâmbească: „Vreau să am o poziție socială bună”. "

În acel comentariu, principala sa preocupare a fost văzută clar și asta Rubén Darío a avut întotdeauna ambiții burgheze, care au fost întotdeauna dureros de frustrate.

Trecând la scena sa chiliană, a încercat și când l-a întâlnit pe președintele sinucigaș Balmaceda și pe fiul său, Pedro Balmaceda Toro, cu care a menținut o prietenie. Ambiția sa de a se considera burghez a atins un astfel de punct care mânca în secret numai hering și bere, să poată să se îmbrace bine și corect în poziția sa falsă.

Trecând puțin mai mult pentru cariera sa literară, a publicat în Chile din 1886, „Caltrops”, câteva poezii care ar da socoteala stării sale triste de poet sărac și neînțeles. Într-un concurs literar convocat de milionarul Federico Varela a scris "De toamnă", cu care a obținut un loc foarte modest 8 dintre cei 47 care au apărut. De asemenea, a participat cu „Cântec epic către gloriile Chile”, pe care cade primul premiu care raportează primii săi 300 de pesos obținuți cu literatură.

Abia în 1888 își dau seama de adevărata valoare a lui Rubén Darío. Cartea care i-ar da acest prestigiu ar fi "Albastru", carte lăudată din Spania de prestigiosul romancier Juan Valera. Scrisorile sale au servit ca prolog la noua reeditare extinsă care va fi publicată în 1890. Chiar și așa, Darío nu era fericit și dorința sa de a obține recunoaștere și mai presus de toate prosperitatea economică devenise deja obsesivă. Este atunci când „scapă” în Europa, mai exact în Paris.

Rubén Darío în Europa

S-a căsătorit cu Rafaela Contreras, o femeie cu aceleași gusturi și hobby-uri literare. A fost cu ocazia celui de-al patrulea Centenar al Descoperirii Americii când și-a văzut dorința de a cunoaște lumea veche împlinită prin a fi trimis ca ambasador în Spania.

A aterizat în La Coruña în 1892 și acolo a stabilit relații imediate cu principalele figuri ale politicii și literaturii spaniole. Dar când totul părea să-i zâmbească, și-a văzut din nou fericirea tăiată când soția sa a murit brusc la începutul anului 1893. Acest eveniment tragic l-a determinat să-și reînvie deja pasiunea pentru alcool.

Tocmai în acea stare de ebrietate a fost A fost obligat să se căsătorească cu Rosario Emelina Murillo. Îți amintești de ea? Fata aceea zveltă, cu ochii verzi, pe care o adora în tinerețe. Nu s-a comportat bine cu Rubén, deoarece a convenit cu fratele ei un plan pentru ca Rubén Darío să se căsătorească cu ea sub amenințarea armei, fiind deja însărcinată cu un alt bărbat. S-au căsătorit pe 8 martie 1893.

Rubén Darío a demisionat la început, dar nu a consimțit să trăiască într-o astfel de înșelăciune și a fugit când a putut de la această căsătorie falsă. Ajuns la Madrid, unde a întâlnit o femeie bună, cu condiții scăzute, Francisca Sanchez, slujnică a poetului Villaespesa, în care a găsit într-adevăr dulceață și respect. Într-una din poeziile sale i-a dedicat cuvinte ca acestea:

„Fii atent la durerea pe care o cunoști

și te ridică la iubire fără să înțelegi ”.

Cu ea a călătorit la Paris, după ce a locuit câțiva ani în Buenos Aires. Parisul este doar începutul unei călătorii entuziaste (Barcelona, ​​Mallorca, Italia, Război, Anglia, ...). În această perioadă își scrie cele mai valoroase cărți: „Cântece de viață și speranță” (1905), „Cântecul rătăcitor” (1907), „Poemul de toamnă” (1910) y „Aurul Mallorca” (1913).

Puteți vedea diferența dintre scrierea acestor ultime cărți, în care se găseau glume, flirturi, glume și un spirit exultant, în comparație cu primele sale scrieri pline de durere și dezamăgire. Iată un exemplu din cartea sa „Aurul Mallorca”:

„Femeile din Mallorca poartă un
fusta modestă,
Fular și împletitură
in spate.
Acestea, pe care le-am văzut, în treacăt,
desigur.
Iar cei care nu o poartă nu se enervează,
Pentru aceasta".

Ora retragerii

Mallorca a fost o călătorie pe care a făcut-o mai mult pentru starea sa delicată de sănătate decât din orice alt motiv. În ciuda grijii bune pe care i-a acordat-o soția sa de atunci Francisca, poetul nu a putut ieși pe linia de plutire.
El nu a realizat niciodată ceea ce și-a dorit de la început, acea poziție socială bună pe care a căutat-o ​​cu mare efort încă de la început, conducând în consecință un viață modestă. Acest lucru este dovedit de un episod cumplit cu care a avut Alexander Sawa, care cu mulți ani înainte îl servise la Paris ca ghid pentru a cunoaște câteva cartiere ale orașului. Sawa era un bătrân boem, orb și sărac, care își dedicase viața în întregime literaturii. El i-a cerut lui Rubén suma mică de 400 de peseta pentru a vedea în cele din urmă care este cea mai valoroasă lucrare a sa publicată., „Iluminări în umbră”. Dar Rubén nu se ocupa de sarcina de a-i oferi acești bani și a jucat nesocotirea. Sawa a trecut de la pledare la indignare, cerând chiar plata pentru pretinsele servicii prestate. Potrivit lui Sawa însuși, el a fost autorul „negru” al unor articole trimise în 1905 către La Nación care au fost semnate de Rubén Darío. Chiar și așa, Rubén ar fi prologul cărții de Alejandro Sawa, deja decedată când a fost publicată.

Nu ar câștiga mulți bani, dar dacă ar câștiga un mare recunoaștere de către majoritate scriitori contemporani în limba spaniolă.

Biografia lui Rubén Darío se încheie în 1916, la scurt timp după întoarcerea în Nicaragua natală, Rubén Darío a murit. Această veste a umplut cu mare regret comunitatea intelectuală de limbă spaniolă. Manuel Machado, un poet spaniol foarte literar influențat de Rubén, a dedicat acest lucru epitaf:

„Ca atunci când călătoreai, frate,
Ești absent,
și te umple de singurătatea care așteaptă
întoarcerea ta ... vei veni? In timp ce,
primăvară
va acoperi câmpurile, va dezlănțui
sursa.
Ziua, noaptea ... Azi, ieri ...
În vag
târziu, în zorii perlelor,
cântecele tale rezonează.
Și ești în mintea noastră și în
inimile noastre,
zvon care nu se stinge, foc
asta nu se stinge.
Și, la Madrid, la Paris, la Roma,
în Argentina
Te așteaptă ... Oriunde vrea citra ta
divina`
a vibrat, fiul său supraviețuiește, senin, dulce,
puternic…
Numai în Managua există un
colț umbros
unde a scris mâna care a ucis
pana la moarte:
"Intră, călător, Rubén Darío nu este aici". "

Câteva dintre poeziile sale ...

Aceasta este selecție de poezii de Rubén Darío pe care l-am creat pentru a ști puțin mai mult despre ritmul său, versurile sale:

Campoamor

Acesta cu părul gri,
ca blana unei ermine,
și-a adunat candoarea copilărească
cu experiența sa de bătrân;
când îl ții în mână
o carte a unui astfel de om,
albina este fiecare expresie
că, zburând de pe hârtie,
lasă mierea pe buze
și înțepă în inimă.

Trist, foarte trist

Într-o zi am fost trist, foarte trist
urmărind căderea apei dintr-o fântână.

Era noaptea dulce și argentiniană. A plâns
noaptea. Noaptea oftă. Plângea
noaptea. Și amurgul în ametistul său moale,
a diluat lacrima unui misterios artist.

Și acel artist eram eu, misterios și gemând,
care mi-a amestecat sufletul cu jetul fântânii.

Noapte

Tăcerea nopții, tăcere dureroasă
nocturnă ... De ce sufletul tremură în așa fel?
Aud zumzetul sângelui meu
în interiorul craniului meu trece o furtună blândă.
Insomnie! Nu pot dormi și totuși
Sunet. Fii piesa automată
de disecție spirituală, auto-Hamletul!
Diluează-mi tristețea
într-un vin de noapte
în minunatul cristal al întunericului ...
Și îmi spun: la ce oră va veni zorii?
O ușă s-a închis ...
A trecut un trecător ...
Ceasul a lovit treisprezece ore ... Da, va fi Ea!

a mea

Al meu: acesta este numele tău.
Ce armonie mai mult?
Al meu: lumina zilei;
ale mele: trandafiri, flăcări.

Ce parfum vărsați
in sufletul meu
dacă știu că mă iubești!
Vai! Vai!

Sexul tău s-a topit
cu sexul meu puternic,
topind două bronzuri.

Sunt trist, tu trist ...
Nu trebuie să fii atunci
a mea până la moarte?

Cronologia biografiei lui Rubén Darío

Și aici, un scurt rezumat cronologic al celor văzute până acum despre biografia lui Rubén Darío:

• 1867: 18 ianuarie: se naște Rubén Darío în Metapa, Nicaragua.
• 1887: Publicați „Emelina ". sCRIE „Caltrops”, „Otoñales”, „Cântec epic către gloriile Chile”.
• 1888: post "Albastru" iar tatăl său moare.
• 1891: Nunta religioasă cu Rafaela Contreras. Fiul lor, Rubén, se naște.
• 1892: Călătorie în Spania trimisă de guvernul nicaraguan, cu ocazia celui de-al IV-lea Centenar al Descoperirii Americii.
• 1893: Rafaela Contreras moare. S-a căsătorit cu Rosario Emelina Murillo.
• 1896: post „Rarul” y „Proza profană”.
• 1898: A călătorit la Madrid ca corespondent pentru La Nación.
• 1900: Națiunea îl trimite la Paris. Iubitul său Francisca Sánchez îl însoțește.
• 1905: post „Cântece de viață și speranță”.
• 1913: De la Paris, călătoriți la Valldemosa, în Mallorca: „Aurul Mallorca” (lucrare publicată).
• 1916: A murit în León, Nicaragua.

Articol asociat:

„Cântece de viață și speranță”, a treia mare lucrare de Rubén Darío