Un venerat ilustrator suedez a vorbit după o întrebare adresată de editorul său schimbați reprezentările stereotipe ale altor culturi în cărțile dvs. populare pentru copii.
Jan Lööf, care a câștigat Premiul Astrid Lindgren în 2011 în domeniul literaturii suedeze destinate copiilor și tinerilor, a spus săptămâna aceasta în ziarul suedez Dagens Nyheter că editorul său îi ceruse să schimbe imaginile a două dintre cărțile sale, în special de la Mofar är sjörövare (în spaniolă, Bunicul este un pirat) și Ta fast Fabian (în spaniolă, capturarea lui Fabián).
Primul titlu, Mofar är sjörövare, a fost publicat în 1966 și este despre un băiat și bunicul său care au pornit să fure comoara unui pirat malefic numit Omar. Pe de altă parte, a doua carte arată imaginea unui bărbat în costum tribal.
Lööf a declarat ziarului Dagens Nyheter că i s-a dat un ultimatum, sau ar schimba ilustrațiile din cărți sau ar fi scoase din vânzare publicului.
„Am 76 de ani și nu mă pot deranja să mă schimb. Nu este vorba despre bani pentru mine, dar probabil nsau voi face mai multe cărți ilustrate pentru copii".
Comentariul anterior autorul a adăugat că imaginea celei de-a doua cărți a costumului tribal fusese obținută după modelul unui prieten de-al său.
"Stiu asta s-ar simți flatat. Era un om foarte frumos "
Editorul Bonnier Carlse neagă afirmația că au anulat cărțile, spunând că nu este încă clar dacă cărțile vor rămâne în stoc.
Într-o declarație făcută de director, acesta a spus că problema este complexă și că editorul a discutat recent cu Lööf despre unele imagini din cărțile sale că „ar putea fi percepute ca reprezentări stereotipice ale altor culturi".
„Punctul nostru de plecare este că cărțile noastre vor avea o perspectivă incluzivă și nu vor reproduce prejudecăți. Toate cărțile sunt produsul timpului lor ... Ca adult, este posibil să nu fie o problemă și se poate pune lucrarea în contextul său istoric, dar întrebarea este dacă ne putem aștepta la același lucru de la copiii noștri.. "
În timp ce unii au spus că dezbaterea este ridicolă, alții au indicat cenzura. A conchis directorul
„Este important să poți purta această discuție, deoarece este importantă și întrebarea este dificilă. Fie nu mai vindeți un clasic iubit, fie riscul ca cărțile noastre pentru copii să repete prejudecăți pentru tinerii cititori ”.
De asemenea, el și-a exprimat speranța că editorul și autorul vor găsi o soluție la situație.
„Pentru mine, problema este mai gravă decât aceste cărți specifice. Este vorba despre modul în care noi, ca editori, într-un mod respectuos, gestionăm moștenirea noastră culturală și, în același timp, respectăm valoarea actuală pentru a da cele mai bune interese inimilor copiilor ”.
Închei în acest articol punându-vă o întrebare sau două: lumea este plină de stereotipuri, nu numai în literatură, ci ne înconjoară peste tot și nu trebuie să fie întotdeauna rea. Faptul că se încearcă schimbarea stereotipurilor din cărți arată o egalitate mai mare, dar, pe de altă parte, și ținând cont de faptul că cărțile acestui autor sunt clasice din 1966 (acum 50 de ani), Este necesar să schimbați poveștile clasice pentru a elimina stereotipurile? Nu ar fi asta eliminarea poveștii originale și, prin urmare, eliminarea unui clasic? Și, în sfârșit, credeți că stereotipurile pot afecta atât de mult cititorii?
Personal cred că o lume înconjurată de stereotipuri nu este bună, dar că, dacă le combinăm într-un mod bun cu non-stereotipurile, nu ar trebui să existe o mare problemă. Pe de altă parte, nu mi se pare corect să modific un clasic, deoarece nu este conform cu ceea ce editorii doresc acum în cărți. De asemenea, cred că ar trebui să ne încredem mai mult în capacitatea copiilor de a învăța să plaseze contextul cărților și în părinți atunci când vine vorba de a le spune cât de mult adevăr există în ele.
Bună Lidia.
Sunt total de acord cu reflecția dvs. finală din ultimul paragraf. Problema, de câțiva ani, este că societatea trăiește instalată în ceea ce este politic corect. Sunt un ferm susținător al spuselor lucrurilor într-un mod politicos, politicos și onest. Dar acest lucru nu implică faptul că cineva ar trebui să cadă în celebra expresie: „La dracu cu hârtie de țigară”.
Pentru mine mi s-ar părea o aberație literară sau editorială să schimbi poveștile clasice pentru a nu răni sensibilitățile copiilor (sau chiar adulților). Oamenii nu sunt proști și nici copiii. Vă puteți imagina că s-a intenționat să modifice finalul „Scufiței Roșii” pentru a nu încuraja vânătoarea lupului? Ar fi absurd, ridicol.
Un salut literar de la Oviedo și vă mulțumesc.
Sunt de acord cu tine, Lidia. În opinia mea, povestea clasică trebuie să rămână așa cum este și trebuie analizată luând în considerare timpul și situația socială a momentului.
Ceea ce mi se pare esențial este că de acum înainte se scriu povești libere de stereotipuri, care să reflecte o societate multiculturală. Nu sunt în special în favoarea corectitudinii politice, ci a eliminării prejudecăților. Dacă o facem pe a doua, prima nu va fi necesară.
Salutări de pe pământuri rele!
Bună ziua Luchifús.
Ce amuzant porecla ta, este foarte frumos. Arată ca numele unui personaj de desene animate.
Sunt total de acord cu tine.
Salutări din țările asturiene.