Fotografie: José Javier Abasolo. Profil Facebook.
Jose Javier Abasolo (Bilbao, 1957) are pe piață un nou roman, Versiunea originală, unde revine la personajul său Mikel Goikoetxea într-un alt caz nou cu lumea cinematografiei în fundal. Este cel mai recent dintr-o bună colecție de titluri de gen negru în spatele lui, cum ar fi Lumina moartă, Jurământul Whitechapel sau Mormântul din Ierusalim, printre mulți. Apreciez foarte mult timpul și bunătatea dvs. în acordarea acestui lucru interviu.
José Javier Abasolo - Interviu
- ACTUALIDAD LITERATURA: Versiunea originală este noul tău roman. Ce ne spuneți despre asta și cum merge Mikel Goikoetxea ca detectiv privat?
JOSE JAVIER ABASOLO: Romanul începe când Goiko este angajat de o companie de producție a fi consilierul unui film asta se filmează pe unii crimele care au avut loc la Bilbao acum douăzeci de ani, ceea ce presa a numit „crimele crucii săgeți”.
În principiu, este reticent să accepte oferta, pentru că asta este singurul caz care nu a putut fi rezolvat când era Ertzaina, dar pe de altă parte consideră că poate fi un ocazia de a redeschide acoperiți ancheta asupra unor crime care îl bântuie în continuare. Deși atunci când își dă seama că asemănarea dintre ceea ce s-a întâmplat și film (care în loc de Bilbao este stabilit într-un județ pierdut din Alabama, SUA) este foarte îndepărtată, nu își va ascunde furia.
Ca detectiv, Goiko se descurcă foarte bine, deoarece îi place să joace după propriile reguli și este destul de nedisciplinat, dar uneori îi este dor de facilitățile pe care i le poate oferi munca în echipă și cu mai multe mijloace decât are singur.
- AL: Îți poți aminti prima carte pe care ai citit-o? Și prima poveste pe care ai scris-o?
JHA: Îmi amintesc o colecție care adaptează opere literare clasice pentru copii și în ea am putut citi El Lazarillo de Tormes, El Cantar de Mío Cid, Don Quijote și Corazónde Edmundo de Amicis. Când am aflat când eram mai mare că acesta din urmă a fost inclus în Indexul cărților interzise al Bisericii, nu mi-a venit să cred.
Despre primul lucru pe care l-am scris - sau, mai degrabă, pe care am încercat să-l scriu -, cred că a fost o încercare de roman picaresc dusă în secolul XX (Ce vom face, aparțin secolului precedent), dar nu o păstrez. Din fericire.
- AL: Un scriitor? Puteți alege mai mult de una și din toate epocile.
JHA: Este greu de răspuns, pentru că se poate schimba și în funcție de zi sau de dispoziția mea. Însă, pasionat de genul negru, recitesc în mod regulat pe cei mari Raymond Chandler sau Dashiell Hammett. Știu că sună ca un subiect mare, dar cred că în acest caz este un subiect foarte bine întemeiat.
În afara genului negru, Pio Baroja. Și mi-a plăcut foarte mult umorul casa de lemn şi jardiel poncela.
- AL: Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să-l cunoști și să-l creezi?
JHA: Așa cum am spus atunci când răspund la întrebarea anterioară, este greu de răspuns, deoarece, în funcție de ceea ce citesc sau de starea mea de spirit, mă pot schimba de la o zi la alta, dar poate aș fi vrut să mă întâlnesc cu protagonistul romanului lui Pío Baroja. , Zalacaín aventurierul.
În ceea ce privește ce personaje aș fi vrut să creez, Mă mulțumesc cu cele pe care le-am creat deja. Nu pentru că sunt mai buni sau mai interesanți decât alții, ci pentru că fac parte din mine.
- AL: Aveți obiceiuri sau obiceiuri speciale atunci când vine vorba de scris sau de citit?
JHA: Niciunul în special, deși, deoarece mi-au spus că a avea manii atunci când scriu sună „foarte literar”, de obicei spun asta Am mania de a nu avea manii.
- AL: Și locul și timpul preferat pentru a o face?
JHA: Înainte am scris mai ales după-amiază și noaptea, dar de când m-am pensionat Nu am preferințe, în orice moment poate fi bine. Desigur, încerc să obțin ceva timp pentru ao face în fiecare zi. Și din moment ce nu-mi place să mă izolez și nici nu mi-am înființat un birou în casa mea, doar pentru mine, De obicei îmi duc laptopul în sufragerie. Când copiii mei erau mici m-am obișnuit să scriu în mijlocul zgomotului pe care îl făceau când se jucau și m-am adaptat fără probleme. Acum chiar mi-e dor de el în momentul scrierii.
- AL: Există și alte genuri care îți plac?
JHA: Nu cred că există genuri bune sau rele, ci romane bune sau rele, indiferent de genul căruia îi pot fi atribuite, dar, din moment ce nu mă deranjează să mă ud, trebuie să recunosc că am slăbiciune pentru science fiction (Am fost întotdeauna foarte asimovian) și pentru el gen istoricDar nu pentru cel care vorbește despre mari regi și generali, ci pentru cel care se concentrează mai mult pe „suferinții” istoriei.
- AL: Ce citești acum? Și scris?
JHA: En Bască Recitesc GretaDe Jason Osoro, un roman foarte interesant care cred că nu este tradus în castiliană, din păcate. Si in Castellano Am început să citesc O escapadă de noaptede Thomas Chastain, pe care l-am achiziționat săptămâna neagră din Gijón. Este un roman al unui autor de care nu știam și care a fost publicat în colecția Júcar Black Label la acea vreme, ceea ce îmi dă încredere.
În ceea ce privește scrisul, mai mult decât scrisul sunt luând notițe pentru un roman pe care vreau să îl setez la Bilbao, în timpul războiului civil, cu câteva zile înainte ca trupele franțiste să ocupe orașul.
- AL: Cum credeți că este scena publicării?
JHA: Adevărul este acela Nu sunt foarte bine informat în aceste aspecte. Mulți ani am publicat în două edituri basce, în principal în EREIN și, de asemenea, în TXERTOA, deși în aceasta mai sporadic. Din momentul în care mă suportă și continuă să aibă încredere în mine, trebuie să cred că perspectivele sunt pozitive.
Și vorbind mai general, pare a fi publicat foarte mult, ceea ce pentru mine are conotații pozitive, deși am impresia că în ultimul caz nu toată lumea este de acord cu mine. Și, cu tot respectul cuvenit, cred că aceasta este poziția greșită, pentru că calitatea vine adesea din cantitate.
- AL: Momentul de criză pe care îl trăim este dificil pentru dvs. sau veți putea păstra ceva pozitiv pentru poveștile viitoare?
JHA: Presupun la fel de dificil ca și pentru restul cetățenilor. Din fericire, printre oamenii care sunt cei mai apropiați de mine, nu au existat probleme grave ca urmare a covidului, dar acest lucru nu s-a încheiat încă și trebuie să continuăm să menținem măsurile de precauție, deși odată cu vaccinurile se pare că începem să părăsim tunelul.
În ceea ce privește dacă păstrez ceva pozitiv pentru a scrie o poveste, deocamdată o voi lăsa să treacă, Nu mă atrage să scriu despre pandemie, deși nu știi niciodată ce poate avea viitorul, așa că nici eu nu îl exclud direct.