În interiorul lumii limbii și literaturii sunt multe cunoștințe de luat în considerare, nu doar pentru a scrie romane, ci în general pentru orice aspect comunicativ. Așa este cazul a ceea ce sunt categoriile gramaticale, ați auzit vreodată de ele?
Ne vom concentra asupra acestor categorii, clase sau tipuri de cuvinte pe care le avem în limba noastră și care, toate, sunt grupate în diferite grupuri. Dar ce sunt ei?
Ce sunt categoriile gramaticale
După cum tocmai v-am spus, și categoriile gramaticale pot fi cunoscute ca clase de cuvinte sau tipuri de tipuri de cuvinte. De fapt, asta încearcă să clasifice fiecare dintre cuvintele care formează o limbă. Dar dacă am avea un grup atât de mare ar fi practic imposibil să le cunoaștem pe toate. Deci sunt împărțiți pe clase.
Și este că categoriile gramaticale sunt formate din 9 grupe: nume, verb, adjectiv, pronume, determinant, adverb, prepoziție, interjecție și conjuncție.
Vă sună mai mult?
Categoriile gramaticale, ceea ce include fiecare grupă
Deoarece vrem să vă fie clar care sunt categoriile gramaticale, vom vorbi despre fiecare dintre cele nouă care există mai jos.
Nume
de asemenea se numește substantiv și, așa cum îl descrie RAE, acesta ar fi:
„Clasa de cuvinte ale căror elemente au gen și număr, formează sintagme nominale cu diferite funcții sintactice și desemnează entități de altă natură”.
Cu alte cuvinte, este un cuvânt care poate identifica ființe animat, neînsuflețit, real, abstract, oameni...
Aceasta înseamnă că este un grup mare, motiv pentru care este împărțit în subgrupuri mici care sunt:
- Nume proprii: sunt cele care desemnează persoane sau entități specifice și realiste. De exemplu, Maria, Juan, Madrid, Italia etc.
- comun: sunt cele care sunt folosite în general pentru a desemna un lucru comun. De exemplu, un arbore este un substantiv comun pentru că nu specificăm ce fel de arbore este.
- Substantive numărabile: cele care pot fi numărate (masă, scaun, pahar…).
- Nenumărat. Cele pe care nu le puteam număra oricât ne-am fi dorit: vânt, aer, apă, oxigen...
- nume concrete: sunt cele care se referă la lucruri pe care le putem atinge sau vedea (carte, cupcake, apă...).
- Abstract: se referă la lucruri care nu pot fi văzute sau atinse: cunoaștere, înțelepciune, stres...
- nume individuale: sunt cei care servesc doar o singură entitate (lup, canapea, trandafir, capră…).
- colective: cele care desemnează un grup al acelei entități: haită, turmă, trandafir, turmă...
- nume animate: se referă la nume care desemnează ființe vii.
- neînsufleţit: cele date lucrurilor fără viață (farfurie, scaun, poliță...).
Verbul
Verbul, conform RAE ar fi:
„Clasă de cuvinte ale căror elemente pot avea variații de persoană, număr, timp, dispoziție și aspect.”
Cu alte cuvinte, este ceea ce ne spune când are loc acțiunea la care se referă, dacă este terminat, se întâmplă sau se va întâmpla la un moment dat.
Verbul are trei conjugări:
- S-a terminat în -AR, care sunt prima conjugare (cântă, dansează, notează...).
- S-a terminat în -ER, care corespund celei de-a doua conjugări (mâncă, bea, aprinde...).
- Și se termină în -IR, a treia conjugare (a trăi, a râde, a scrie…).
La rândul lor, verbele au trei tipuri de moduri, indicativ, conjunctiv și imperativ și de două ori, simplu și compus, care, la rândul lor, se împart în multe altele.
În funcție de morfologia lor, verbele pot fi regulate, dacă își mențin structura la toate timpurile; sau neregulate (dacă se schimbă).
Adjectiv
Folosind RAE, adjectivul este definit ca:
„Clasă de cuvinte ale căror elemente modifică un substantiv sau sunt predicate de acesta și denotă calități, proprietăți și relații de natură diversă.”
Adică sunt cuvintele care vor adăuga calități numelui, pentru că poți spune cum este acel substantiv, cum se simte sau chiar de unde este sau cum este fizic.
Am putea clasifica adjectivele în:
- Pozitiv. Când este ceva ce nu este intensificat sau comparat cu nimic.
- Comparativ: când sunt comparate.
- Superlativ: când gradul cel mai înalt este conferit calităţii pe care o denotă.
Pronume
Pronumele ele devin substitute ale numelui. Cu toate acestea, ele sunt în mod normal limitate la nume proprii, deoarece dacă se face cu nume comune, în multe cazuri expresia și-ar pierde sensul.
Pronumele pot fi:
- Personal: Eu, tu, el, noi, tu și ei.
- Demonstrativ: pentru a indica cât de aproape este de noi (asta, aia, aia...)
- Nedefinit: când se referă la ceva dar fără a specifica mai multe.
- Interogative: Exclamativele ar fi și ele în acest grup și sunt folosite pentru a pune întrebări sau exclamații.
- Rude: a relata un element anterior.
Determinant
Cât despre determinant, aceasta ne permite să înțelegem realitatea în care se execută acea propoziție. Este o modalitate de identificare a referințelor care ajută la realizarea contextului mai realist.
Acestea sunt împărțite în două grupe:
- definit, când specifică un nume. La rândul lor, acestea sunt împărțite în:
- Determinat (cel).
- demonstrativ (sunt ca adjectivele pe care le-am văzut)
- Posesive (al meu al tău...).
- Cuantificatori. Care se referă la cantitate sau un anumit număr:
- Nedefinit: unu, unul, unii, niciunul, mic...
- numerale cardinale.
- Comparative.
Rețineți că determinanții toți, ambii și fiecare, precum și variantele lor, pot fi atât definitori, cât și cuantificatori.
Adverb
Potrivit RAE, adverbul este unul:
„Clasa de cuvinte ale căror elemente sunt invariabile și accentuate, sunt în general înzestrate cu sens lexical și modifică sensul diferitelor categorii, în principal a unui verb, a unui adjectiv, a unei propoziții sau a unui cuvânt din aceeași clasă”.
Vorbim despre cuvinte care ne ajută oferindu-ne mai multe informații, cum ar fi cantitatea, locul, timpul, maniera... sau chiar dacă există afirmare, negație sau îndoială în anumite părți ale unui text sau propoziție.
De fapt, adverbele sunt clasificate în funcție de ceea ce am discutat.
Prepoziţie
Prepoziţiile Sunt cuvinte care servesc drept legătură între cuvinte sau propoziții.. Aceștia sunt un grup închis și nu mai există.
Ele sunt: A, înainte, sub, se potrivește, cu, împotriva, de la, în timpul, în, între, spre, până, prin, pentru, de, conform, fără, dacă, după, față de și prin.
Interjecţie
Vorbim despre cuvinte chiar nu au un sens dar asta folosit pentru a exprima o stare sau o emoție precum surpriza, tăcerea etc.
Sunt multe, dar unele dintre cele mai folosite sunt: Ah!, ha, aha!, eh!, hei!, bah!, hai!,...
Conjuncție
În cele din urmă, avem conjuncția, care sunt un grup de cuvinte care se referă la grupuri de cuvinte, propoziții sau cuvinte fără mai mult.
Ca și în cazul prepozițiilor, ele sunt, de asemenea, un grup închis, doar că sunt împărțite în două subgrupe:
- coordonatori, care unesc elemente: și, și, nici, sau, u, dar și dar.
- subordonati, care unesc elemente, dar unul dintre ele este dependent de celălalt: dacă, pentru că, deși, ca, așa, atunci.
Vă este clar care sunt categoriile gramaticale?