Așa cum am spus în postarea cu care am început prezenta monografie, majoritatea manualelor de creație narativă rezumă ceea ce privește stilul într-o maximă: dacă o poți spune cu un singur cuvânt, nu este nevoie să folosești două.
Astfel, claritatea și mai presus de toate naturalețea devin stâlpii de bază pe care se bazează un stil solvent, ceea ce pretind că au toți scriitorii.
Când vorbim de stil, ne referim în principal la stilul naratorului, care se diferențiază de stilurile personajelor, fiecare dintre ele având propria voce bazată pe propriile caracteristici, așa cum am explicat în postările anterioare. Acestea tind să se exprime mai natural și spontan decât naratorul, dar stilul lor nu este o copie a limbajului real, ci mai degrabă o recreere a acestuia.
Un alt sfat care este adesea oferit în manuale este să încearcă să fii consecvent și fidel stilului pe tot parcursul lucrării. Nimeni nu concepe un narator care, fără nicio justificare, este foarte retoric la începutul lucrării, arătând un lexicon cult și terminându-l cu un stil simplu și sărac în cuvinte. Unitatea stilului este prezentată ca o trăsătură fundamentală pentru ca lucrarea să fie credibilă.
În continuare vom expune câteva vicii de evitat și câteva instrumente utile pentru a-l obține:
- Evitați repetările și umpluturile. Este util să aveți la dispoziție un dicționar de sinonime și antonime.
- Evitați extremele stilistice: nici prea bombastic, nici prea conversațional. Citirea cu voce tare ne poate ajuta cu această sarcină.
- Evitați subordonarea excesivă și propozițiile excesiv de lungi. Stăpânirea sintaxei poate fi utilă la reformularea unui pasaj.
- Eevita inexactitățile lexicale. Pentru a face acest lucru, este esențial să consultăm dicționarul de definiții ori de câte ori considerăm oportun.
- Evitați greșelile gramaticale. A avea o gramatică bună la îndemână poate fi de neprețuit.
- În cele din urmă, trebuie încearcă să obții corect ritmul prozei și pentru aceasta, ca și în poezie, trebuie să ținem cont, deși într-o măsură mai mică, de numărul de silabe și de poziția accentelor. Schimbarea poziției unui cuvânt, căutarea unui sinonim cu mai multe sau mai puține silabe sau alegerea între două opțiuni în funcție de stres poate face diferența textului nostru în ceea ce privește urechile cititorului. Acesta din urmă este un punct cu adevărat instinctiv în care practica și mai ales studiul critic al stilului altor lucrări sunt cele care ne pot ajuta cel mai mult să avansăm. Din nou, citirea pasajelor noastre cu voce tare poate fi de mare ajutor în acest sens.