Astăzi este o zi în care scriitorii și marile opere de literatură sunt de obicei onorate. Cu toate acestea, vreau să onorez o femeie care nu a scris cărți, dar a fost implicată astfel încât toată lumea să aibă acces la cultură și lectură.
Vorbesc despre Maria Moliner, o figură oarecum uitată a Republicii și care a fost implicată în deschiderea bibliotecilor și a produs un dicționar binecunoscut: Dicționarul Mariei Moliner.
María Moliner (Zaragoza, 1900-Madrid, 1981), a fost bibliotecară, filologă și lexicografă. Fiica unui medic rural, a absolvit Istoria la Universitatea din Zaragoza și un an mai târziu a intrat prin opoziție la Facultatea de Arhiviști, Bibliotecari și Arheologi.
Proclamarea Republicii și a misiunilor pedagogice
María, căsătorită cu copii, locuia la Valencia când Republica a fost proclamată în 1931. O lună mai târziu, guvernul creează Consiliul Misiunilor Pedagogice, în care María se implică și creează delegația valenciană.
În 1931, analfabetismul în Spania depășea 44%, cu o majoritate de femei, și doar șase% din populație avea acces la cărți sau ziare. Serviciul de bibliotecă a fost coordonat de Luis Cernuda, Juan Vicens și María Moliner și i s-au alocat 60 la sută din bugetul Misiunilor pedagogice, ceea ce a însemnat că între 1931 și 1936 au fost create 5.522 de biblioteci noi.
În Valencia, María și-a dedicat toate energiile extinderii bibliotecilor în circulație, care constau în multe sute de cărți pentru fiecare oraș sau sat, atât pentru copii, cât și pentru adulți. În jurul bibliotecilor, a organizat serii de conferințe, sesiuni de film, audiții radio și înregistrări selectate, obiective de bază în planul său revoluționar de alfabetizare și socializare a culturii.
Așa cum era de așteptat, nu erau atât de mulți bibliotecari de carieră pentru atâtea biblioteci, așa că a decis să-i lase în mâinile profesorilor de sex masculin și feminin, precum și a mamelor familiilor, deoarece a observat că aveau mai multe preocupări cu privire la cultură decât bărbați și a văzut în ele femeile.auxiliare perfecte.
După cum explică María Moliner despre biblioteci:
Este vorba despre trezirea și promovarea dragostei pentru lectură, motiv pentru care în loturile trimise există o mulțime de cărți care sunt distractive și plăcute din punct de vedere estetic, precum și cele cu informații adecvate despre acele idei, acele probleme și acele conflicte care zguduie lumea în toate ordinele gândirii și toate scopurile vieții, ce constituie acel lucru uman care nu poate și nu ar trebui să fie străin niciunei persoane.
El Dicționar de utilizare spaniolă de Maria Miller
Considerat unul dintre cele mai bune dicționare alternative la cel al Academiei Regale (RAE), a fost publicat pentru prima dată în 1966-67 de editura Gredos și María Moliner a folosit mai mult de cincisprezece ani în pregătirea sa.
Acest dicționar de definiții, sinonime, expresii și fraze setate și familii de cuvinte este, de asemenea, un adevărat dicționar ideologic și sinonim.
María Moliner a anticipat în anumite aspecte, cum ar fi hirotonirea Ll în Lși din Ch în C (criteriu pe care RAE nu l-ar urma până în 1994) sau includerea termenilor în uz comun, dar pe care RAE nu l-a acceptat, cum ar fi cuvântul cibernetică.
Dacă doriți mai multe informații despre acest dicționar, în Site-ul Institutului Cervantes au o intrare foarte cuprinzătoare despre el.
María Moliner astăzi
María Moliner este exemplul nedreptăților față de femei și al barbariei absolutismului.
În ceea ce privește bibliotecile sale, războiul civil spaniol și dictatura Franco ulterioară au distrus acest mare proiect al bibliotecilor misiunilor pedagogice și alfabetizarea și socializarea culturii. După cum a afirmat Juan Vicens în Franța în 1938 când vorbea despre impulsul dat lecturii publice în timpul Republicii în Spania:
Povestea este simplă, întotdeauna aceeași atunci când oamenii cad în dușman: bibliotecarul este împușcat, cărțile sunt arse și toți cei care au participat la organizarea sa sunt împușcați sau persecutați.
Pe de altă parte, María Moliner a fost prima femeie candidată care a ocupat un fotoliu în Academia Regală a Limbii, deși faptul că era femeie și profesional a fost considerată mai mult ca bibliotecară decât ca filolog, în ciuda faptului că a pregătit un un dicționar important, l-a făcut să nu intre niciodată în el.
Carmen Conde, scriitoare și prima femeie admisă la Academie în 1979, nu a uitat să o menționeze indirect în discursul de intrare:
Nobilă ta decizie pune capăt unei discriminări literare nedrepte și străvechi.
Acest articol servește pentru a onora această doamnă de limbă și cultură care a făcut atât de mult pentru carte.
Mi se pare corect să revendicăm această personalitate a culturii spaniole, discriminată de două ori pentru că a fost femeie și pentru că și-a exercitat munca exemplară în timpul Republicii. Cea mai profundă recunoștință pentru ea, deoarece ideile ei, deși au întârziat prea mulți ani, au dat roade și bibliotecile sunt, în ciuda crizei, acele locuri de întâlnire și înțelegere între oameni.