Elena Alvarez. Fotografia: Profilu Twitter.
Elena Alvarez ella scrive rumanzi storichi tradiziunali è si definisce appassiunata di i boni rumanzi. Cuminciò à publicà in 2016 quandu a luna brilla, un rumanzu romanticu, juvenile è viking. È in 2019 hà cuntinuatu cù Ddu nuvulu hè a forma di pecura. Quist'annu hà prisentatu Un elefante sottu à u parasol biancu. Grazie assai per u tempu dedicatu à questu intervista induve ellu ci parla è parechji altri temi.
Elena Álvarez - Entrevista
- NOTIZIE DI LITERATURA: U vostru ultimu rumanzu hè intitulatu Un elefante sottu à u parasol biancu. Chì ci dici à propositu è da induve hè nata l'idea?
ELENA ALVAREZ: Un elefante sottu à u parasol biancu Hè una rumanzu storicu ambientatu in Indocina durante a seconda guerra mundialeellu. U prutagunista, Fred, hè una ghjovana donna di classe alta chì hè custretta à lascià a so casa in Luang Prabang, in u nordu di Laos, per impegnà un viaghju chì a purterà micca solu per scopre novi paisaghji è lochi, ma ancu per ritruvà ella stessa.
L'idea hè ghjunta quandu stava leghjendu un libru nantu à a Guerra Fredda chì menzionava "l'affare Laos". Dopu avè fattu qualchì ricerca, aghju scupertu chì "materia" si riferisce à u supportu d'arme chì hè statu datu da u Laos à u Viet Minh durante a Guerra di Vietnam, per quale u Laos hè statu sottumessu à numerosi bombardamenti da a CIA. In fine, a trama di Un elefante sottu à u parasol biancu si face un pocu prima di tuttu questu: in u Anni 40, Laos facia parti di l'imperu culuniale francese.
- AL: Pudete turnà à quellu primu libru chì avete lettu? È a prima storia chì avete scrittu?
ELENA ALVAREZ: Quandu era chjucu, aghju avutu un libru (assai ben calatu) nantu à a storia di Cinderella chì a mo mamma mi leghjia ogni ghjornu : postu ch’eo l’aghju cunnisciuta à core, mi ne ricordu Aghju ghjucatu à "leghje" ripete a storia è seguitate e lettere cù u dettu, ancu s'ellu ùn l'hà ancu capitu !
Aghju scrittu ancu alcune storie brevi da zitellu, ma u primu rumanzu chì aghju scrittu hè vinutu quandu eru doce anni Era unu assai longa storia di fantasia chì solu alcuni di i mo amichi leghjenu in u so ghjornu, ma chì m'hà fattu vede chì ciò chì vulia veramente era esse un scrittore.
- AL: Un capimachja? Pudete sceglie più di una è trà tutte l'epiche.
ELENA ALVAREZ: Hè assai difficiuli di sceglie, perchè ogni mese scopre novi autori chì mi piace, ma forse per via di cumu hà influenzatu u tipu di rumanzi chì aspiru à scrive, diceraghju chì Galdos hè u mo scrittore capu.
- AL: Chì caratteru in un libru ti averia piaciutu di cunnosce è di creà?
ELENA ALVAREZ: miss Marpu (per e duie dumande!)
- AL: Qualcosa abitudine o abitudine particulare quandu si tratta di scrive o di leghje?
ELENA ALVAREZ: Leghjite possu fà In ogni locu, dunque ùn aghju micca assai passatempi. Di solitu portu u ebook in borsa è aghju quasi sempre un audiobook nantu à e mo mani, chì aghju à sente in u mo modu di travaglià o quandu aghju sportu. Di sicuru, quandu sò in casa, pruvate à leghje sempre cù una bona luce è un sediu còmode.
Per scrive Iè, aghju hobby: sopratuttu, aghju bisognu di silenziu Sfurtunatamente, ùn possu micca passà tantu tempu à scrive cum'è mi piacerebbe, per quessa, aghju bisognu di maximizà l'ore chì possu passà à scrive eliminendu e distrazioni !
- AL: È u vostru locu è tempu preferitu per fà?
ELENA ALVAREZ: Mi piace à scrive per u dumani, chì hè quandu a mo mente hè più fresca è e mo idee scorri megliu. Ùn hè micca sempre pussibule, tanti ghjorni scrivu dopu à manghjà o prufittà di u a fine di settimana per fà picculi "maratoni di scrittura". aghju un picculu studiu in casa chì hè perfetta per scrive, soprattuttu in i ghjorni di pioggia!
- AL: Ci sò altri generi chì ti piacenu?
ELENA ALVAREZ: Praticamente Lettu tuttu Ancu s'ellu hè vera chì ciò chì mi piace di più sò i rumanzi storichi, di tantu in tantu mi sentu immersi in un telenovela di misteria o una romantica. In quantu à a non-fiction, Sò affascinatu da i libri o i ricordi di i scrittori in quale parlanu di u so prucessu criativu.
- AL: Chì leghje avà? È scrivendu?
ELENA ALVAREZ: Pachinko, di Min Jin Lee (hè una rilettura); A nova donna, di Carmen Laforet (in audiolibru) è L'omu in u vistitu rossudi Julian Barnes.
Sò in più travaglià nant'à un novu rumanzu, ancu storicu, ma più sguardu versu u secular chè à u costumbrismo chì hà marcatu i mo ultimi travagli. Videremu ciò chì resta. Raramente hè a prima idea ciò chì ghjunghje à e librerie, è hè precisamente ciò chì face stu mistieru cusì bellu.
- AL: Cumu pensate chì sia a scena di publicazione?
ELENA ALVAREZ: Sò cuscente Cunnoscu solu una piccula parte a gran bestia chì hè mondu di pubblicazione in Spagna, cusì serà un analisi assai superficiale. Ma ciò chì hè chjaru hè chì a prospettiva hè difficiule per tutti. Sfurtunatamente, hè assai difficiule per un scrittore di pudè campà da u so arte (a maiò parte di noi avemu un travagliu di "ghjornu" chì sò ciò chì ci alimenta). Ma e cose ùn sò micca troppu faciuli per l'editori è e librerie indipendenti, per i traduttori o i correttori, per dà uni pochi d'esempii.
Parechji libri sò publicati ogni ghjornu. Hè assai difficiuli di ghjunghje à i lettori precisamente perchè anu una larga gamma per sceglie è i libri, sia in forma stampata sia in forma digitale, ùn sò micca boni. Cum'è s'ellu ùn era micca abbastanza, a vita utile di e novità hè sempre più corta ogni ghjornu. I libri sò distrutti ogni ghjornu per fà spaziu per ciò chì hè novu, chì in pochi mesi serà ancu distruttu.
Hè per quessa chì valore tantu u tempu chì hè investitu in fà un libru esse a megliu versione di u so autore pò pruduce. Si mostra quandu un libru hè statu editatu cù cura, quandu si vede chì si porta in casa un pezzu di cori di quelli chì anu travagliatu.
- AL: U mumentu di crisa chì avemu avutu esse difficiule per voi o puderete tene qualcosa di pusitivu per e storie future?
ELENA ALVAREZ: Da tuttu in a vita pudete ottene cose pusitive, o almenu sperienze chì vi ponu aiutà in u futuru. Ma vi mentiria s'ellu vi dicessi chì ciò chì avemu vissutu in l'ultimi anni ùn m'hà micca affettatu. Tuttavia, unu di i mutivi per quessa mi piace à leghje i rumanzi storichi è i rumanzi scritti da persone di altre culture hè perchè mi piace veramente à amparà à vede a vita cù ochji diversi. È questu mi porta à fà sta quistione: L'avvene ùn hè micca sempre statu precariu ? A nostra ci pare una sucetà più incerta solu perchè hè quella in quale campemu ?
Sianu the first to comment